Vitamina care ajută la tratarea ficatului gras: Nu este vitamina D. Ficatul gras se numără printre cele mai frecvente afecțiuni ale ficatului și afectează un număr mare de persoane la nivel mondial. Cercetări recente au identificat un posibil rol al vitaminei B3, mai exact al niacinei, în procesele care favorizează acumularea grăsimilor în ficat.
Steatoza hepatică poate apărea sub diferite forme, iar potrivit unui studiu din 2024, boala ar putea fi prezentă într-o anumită formă la mai mult de o treime dintre adulți. În acest context, oamenii de știință caută în continuare soluții care să contribuie la prevenirea și tratarea acumulării de grăsime în ficat.
Una dintre direcțiile cercetate este legată de vitamina B3 și, în special, de niacină.
CITEȘTE ȘI: Obiceiurile alimentare care duc la ficat gras: La ce să fii atent
Vitamina B3 și legătura cu ficatul gras
Cercetătorii au analizat modul în care niacina ar putea influența mecanismele implicate în apariția ficatului gras. Atenția lor s-a concentrat asupra unei molecule numite miR-93, ale cărei niveluri au fost mai ridicate în ficatul unor pacienți cu steatoză hepatică, dar și la șoareci hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi și fructoză.
„Dacă această moleculă este prea activă, ea poate inhiba gena SIRT1, care joacă un rol cheie în utilizarea energiei, descompunerea grăsimilor și metabolismul celular. Când aceasta nu funcționează corect, ficatul arde mai puține grăsimi și, în schimb, le acumulează”, explică articolul.
SIRT1 este implicată în mai multe procese metabolice importante, iar modul în care aceasta interacționează cu acumularea grăsimilor în ficat reprezintă în continuare un subiect de cercetare.
Ce au observat cercetătorii în experimente
Oamenii de știință au analizat peste 100 de substanțe active cunoscute, iar niacina s-a numărat printre cele mai promițătoare.
În experimentele realizate pe șoareci, vitamina B3 a redus nivelul moleculei miR-93 prin activarea genei SIRT1. Acest proces a fost asociat cu îmbunătățirea metabolismului lipidelor la nivelul ficatului și cu o acumulare mai redusă de grăsime.
Rezultatele sunt însă obținute în principal în cadrul experimentelor și nu înseamnă că administrarea de niacină poate fi considerată un tratament standard pentru ficatul gras.
Ce este niacina și de unde poate fi obținută
Niacina este una dintre formele vitaminei B3 și este importantă pentru producerea energiei, funcționarea normală a sistemului nervos și sănătatea pielii și a sistemului digestiv.
Vitamina B3 poate fi obținută în mod obișnuit prin alimentație. Surse alimentare de niacină se găsesc, printre altele, în carne, produse lactate, cereale și drojdie.
Problema apare atunci când niacina este administrată în doze mari, în special sub formă de suplimente, fără recomandarea unui medic.
Dozele mari de niacină pot avea efecte adverse
Faptul că vitamina B3 are un rol important în organism nu înseamnă că suplimentarea în cantități mari este lipsită de riscuri.
„Dozele mari de niacină sunt însă cu totul altă problemă. Efectele adverse pot include înroșirea pielii, mâncărime, tulburări digestive, amețeli și, în unele cazuri, pot fi asociate chiar cu afectarea ficatului, probleme ale glicemiei sau gută”, avertizează publicația.
Prin urmare, persoanele diagnosticate cu ficat gras nu ar trebui să înceapă un tratament cu niacină pe cont propriu. Administrarea suplimentelor și doza potrivită trebuie stabilite împreună cu un medic, mai ales în cazul persoanelor care au deja afecțiuni hepatice.
Alimentația și stilul de viață rămân esențiale
Cercetările privind niacina sunt promițătoare, însă gestionarea steatozei hepatice nu se bazează pe un singur nutrient. Alimentația echilibrată, controlul greutății, activitatea fizică regulată, limitarea consumului de alcool și monitorizarea medicală rămân componente importante ale îngrijirii persoanelor cu ficat gras.
De asemenea, prezența unor simptome sau suspiciunea unei probleme hepatice trebuie discutată cu medicul. Diagnosticul și tratamentul trebuie stabilite în funcție de cauza bolii și de starea fiecărui pacient.
