LIFESTYLE

DECLARAȚIA ȘOCANTĂ a unui preot: ”Este păcat să faci un COPIL în post”

Venirea pe lume a unui copil  reprezintă, pentru majoritatea familiilor, un moment unic, una dintre cele mai mari bucurii din viață, dacă nu chiar cea mai mare. Indiferent dacă părinții respectivi mai au sau nu și un alt copil.

Sunt cazuri, din ce în ce mai dese, din păcate, în care conceperea și ducerea sarcinii la bun sfârșit înseamnă o luptă, o bătălie pentru viață. Cu atât mai mare și mai fericit este, pentru aceste familii, momentul sosirii pe lume, a îngerașului…

Din acest punct de vedere, este de la sine înțeleasă implicarea Bisericii, atât în protejarea instituției familiei, cât și în lupta împotriva avorturilor.

De aceea, nu mică mi-a fost mirarea citind explicațiile date de preotul Eugen Tănăsescu în ceea ce privește copilul conceput în perioada postului sau a Săptămânii Mari.

Postul Paştelui înseamnă curăţirea sufletească şi trupească

Postul nu înseamnă doar să respecţi reguli alimentare şi să te reţii de la plăcerile trupeşti, ci mai ales să nu păcătuieşti cu gândul. “Dacă nu porneşti întărit trupeşte la acest drum, degeaba o faci. Postul nu este o detoxifiere alimentară, postul creştin te detoxifică, dacă vreţi, de cea mai mare toxină, numită păcat”, avertizează preotul.

Sex în Postul Paştelui: Copilul conceput în post, o viaţă pusă în pericol

Conceperea unui copil în perioada postului înseamnă că nu ai conştiinţă creştină. Neavând conştiinţa creştină, spun sfinţii părinţi ai Bisericii, pui în pericol atât viaţa ta, cât şi a copilului. Nu doar în sens fizic, ci mai grav, îi pui în pericol viaţa sufletească, identitatea, educaţia lui, iar toată viaţa sa va fi bulversată”, spune preotul Tănăsescu.

De altfel, cuvântul “păcat”, la origine, înseamnă eşec, rătăcire, lipsa împlinirii, venind din grecescul “amartia”. “Un păcat nu este ceva în sine, este un termen prin comparaţie cu ţinta care nu a fost atinsă. Când faci un copil în post este păcat pentru că este dovada eşecului acestei conştiinţe creştine pe care nu o ai, pentru că un creştin care nu are aceasta conştiinţa nu face altceva decât să transforme toate faptele lui în păcate”, explică preotul sensul în care trebuie înţeles păcatul.

Habotnicie? Obtuzitate? Falsă înțelegere a valorilor propovăduite de Isus?

Habotnicie? Obtuzitate? Falsă înțelegere a valorilor propovăduite de Isus? Toate la un loc, după părerea mea. Și încă multe altele!

Spusele unor astfel de așa-ziși slujitori ai Bisericii nu fac bine nimănui.  Nici Bisericii, ca instituție către care românii își îndreaptă încrederea. Nici credincioșilor care caută un sprijin acolo unde cred că îl pot găsi: la părinții care-l slujesc pe Dumnezeu.

Orice copil care vine pe lume este un dar al lui Dumnezeu și, prin urmare, o minune. Fiecare copil vine să-și aducă contribuția proprie prin existența sa, fără ca cineva dintre noi, muritorii, să știm vreodată care este aceasta și unde va duce drumul acelui copil, ce implicați asupra noastră, a tuturor, poate avea drumul acelui copil.

“Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Matei 19, 14)

Cu exemplul copiilor, Mântuitorul a evidențiat porunca dată celor mari de a nu-i opri în înaintarea spre Împărăția Cerurilor, ci de a-i ajute să facă acest lucru.

Dar oare așa-zisul preot Eugen Tănăsescu o fi ajuns la acest verset?

Comentarii: