Ce spun analizele obișnuite despre riscul de Alzheimer. Un studiu pe 370.000 de persoane aduce date surprinzătoare. Un indicator care poate fi calculat dintr-o simplă hemoleucogramă a fost asociat cu un risc mai mare de Alzheimer și alte forme de demență, într-un studiu american care a analizat datele a peste 370.000 de persoane. Cercetătorii au descoperit că raportul dintre două tipuri de globule albe era mai mare la persoanele care aveau să primească ulterior un diagnostic de demență.
Rezultatele, publicate în aprilie 2026 în revista Alzheimer’s & Dementia, oferă noi informații despre legătura dintre inflamația din organism și deteriorarea funcțiilor cognitive. Testul nu poate diagnostica Alzheimer, dar ar putea deveni, alături de alți indicatori, un instrument pentru identificarea persoanelor cu risc crescut.
Boala Alzheimer poate începe să producă modificări biologice în creier cu mulți ani înainte ca persoana afectată să observe probleme de memorie sau orientare.
În ultimele decenii, cercetătorii au încercat să identifice semnale timpurii ale bolii, inclusiv prin analize de sânge.
Majoritatea investigațiilor moderne se concentrează asupra unor proteine asociate direct proceselor neurodegenerative, precum beta-amiloidul și proteina tau.
Un studiu realizat de specialiști de la NYU Langone Health din Statele Unite a analizat însă un indicator mult mai accesibil, care poate fi calculat din rezultatele hemoleucogramei cu formulă leucocitară.
Este vorba despre raportul neutrofile/limfocite, cunoscut sub abrevierea NLR.
Cercetătorii au descoperit că valorile mai mari ale acestui indicator erau asociate cu o probabilitate crescută de diagnostic ulterior de Alzheimer sau de alte forme de demență.
Rezultatele au fost publicate pe 3 aprilie 2026 în revista Alzheimer’s & Dementia, într-un studiu coordonat de Tianshe He și colaboratorii săi.
Studiu pe 370.366 de persoane. Ce au descoperit cercetătorii
Echipa americană a analizat date medicale provenite din două sisteme de sănătate.
Primul a inclus 284.530 de pacienți care primiseră îngrijiri în spitalele NYU Langone Health.
Al doilea a cuprins 85.836 de pacienți din sistemul medical al veteranilor americani, Veterans Health Administration.
În total, cercetarea a evaluat informații despre 370.366 de persoane, pentru o perioadă de observație cuprinsă între 2011 și 2023.
Participanții aveau cel puțin 55 de ani la momentul analizelor inițiale.
Cercetătorii au selectat o determinare a raportului neutrofile/limfocite efectuată înaintea apariției unui diagnostic documentat de Alzheimer sau demență.
Ulterior, au verificat dacă persoanele respective au fost diagnosticate cu o boală neurodegenerativă în perioada de monitorizare.
Pentru reducerea riscului ca rezultatele să reflecte o demență deja prezentă, dar încă nediagnosticată, au fost excluse diagnosticele apărute în primele șase luni după analiza de sânge.
Rezultatele au arătat o asociere între NLR crescut și probabilitatea unui diagnostic ulterior de demență, în ambele grupuri investigate.
Legătura s-a menținut după ajustarea statistică pentru vârstă, sex, diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare și alți factori disponibili în dosarele medicale.
Riscul de demență a fost cu 7% până la 21% mai mare
Cercetătorii au împărțit participanții în categorii, în funcție de nivelul raportului neutrofile/limfocite.
În analiza principală, valorile au fost comparate cu mediana înregistrată în fiecare grup.
În sistemul NYU Langone, persoanele cu NLR mai mare au prezentat o creștere relativă de aproximativ 7% a riscului de diagnostic ulterior de Alzheimer sau demență asociată.
În sistemul medical al veteranilor, creșterea relativă a fost de aproximativ 21%.
Diferențele au rezultat din analiza statistică a timpului până la diagnostic și nu reprezintă procentele de participanți care au dezvoltat efectiv demență.
Mai exact, cercetătorii au identificat:
- Un raport de risc de 1,07 în grupul NYU Langone, cu interval de încredere de 95% între 1,02 și 1,15.
- Un raport de risc de 1,21 în grupul Veterans Health Administration, cu interval de încredere de 95% între 1,10 și 1,34.
Ambele rezultate au fost semnificative statistic.
CITEȘTE ȘI: Ce poate dezvălui somnul profund despre Alzheimer. Schimbarea din creier asociată cu pierderea memoriei
Totuși, asocierea a fost relativ modestă.
Un nivel crescut al raportului neutrofile/limfocite nu înseamnă că persoana respectivă va dezvolta boala Alzheimer.
De asemenea, cercetarea nu demonstrează că modificarea valorii NLR printr-un tratament ar reduce riscul de demență.
Ce este raportul neutrofile/limfocite și cum se calculează
Hemoleucograma completă este una dintre cele mai frecvente analize de sânge.
Ea oferă informații despre globulele roșii, globulele albe și trombocite, iar formula leucocitară arată distribuția diferitelor categorii de globule albe.
Două dintre acestea sunt neutrofilele și limfocitele.
Neutrofilele participă la apărarea organismului împotriva infecțiilor și se numără printre primele celule imunitare mobilizate în cazul unei inflamații.
Limfocitele sunt implicate în răspunsul imun specializat, inclusiv în producerea anticorpilor și în distrugerea celulelor infectate sau anormale.
Raportul neutrofile/limfocite se calculează prin împărțirea numărului absolut de neutrofile la numărul absolut de limfocite.
De exemplu, o persoană care are 4.800 de neutrofile și 1.600 de limfocite pe microlitru de sânge va avea un NLR de 3.
Calculul este:
4.800 ÷ 1.600 = 3.
Indicatorul nu necesită o recoltare separată dacă hemoleucograma include valorile absolute ale celor două categorii de celule.
Totuși, cifra obținută trebuie interpretată în context clinic.
NLR poate crește în infecții, boli inflamatorii, stres fiziologic sau în anumite situații asociate tratamentelor medicamentoase.
Din acest motiv, o singură valoare nu permite stabilirea unui diagnostic neurologic.
Ce valori ale NLR au fost asociate cu riscul crescut
În studiul american, mediana raportului neutrofile/limfocite a fost de 2,55 în grupul NYU Langone și 2,33 în grupul veteranilor.
Cercetătorii au utilizat aceste valori pentru a împărți statistic participanții în două categorii.
Persoanele cu rezultate peste mediană au fost comparate cu cele care prezentau valori mai mici.
Este important de precizat că 2,55 și 2,33 nu reprezintă praguri medicale validate pentru depistarea Alzheimer.
Ele au fost folosite pentru analiza statistică a populațiilor investigate.
Nu există, în prezent, o valoare universal acceptată a raportului neutrofile/limfocite care să indice că o persoană va dezvolta demență.
De exemplu, un rezultat de 3 nu poate fi interpretat automat ca semn de Alzheimer.
În plus, NLR variază în timp și poate fi influențat de numeroase afecțiuni care nu au legătură cu bolile neurodegenerative.
De ce inflamația din organism ar putea influența creierul
Interesul pentru raportul neutrofile/limfocite provine din cercetările asupra legăturii dintre sistemul imunitar și funcționarea creierului.
În mod normal, inflamația reprezintă o reacție de apărare a organismului.
Ea ajută la combaterea infecțiilor și la repararea țesuturilor deteriorate.
Atunci când inflamația persistă, însă, poate afecta funcționarea vaselor de sânge și a diferitelor organe.
În ultimii ani, oamenii de știință au identificat multiple legături între inflamația cronică și bolile neurodegenerative.
În cazul Alzheimer, procesul implică acumularea anormală a proteinelor beta-amiloid și tau, modificarea comunicării dintre neuroni și activarea unor răspunsuri inflamatorii la nivel cerebral.
Sistemul imunitar poate influența aceste procese prin mecanisme complexe.
Neutrofilele, celulele analizate indirect prin NLR, pot elibera substanțe inflamatorii și pot interacționa cu pereții vaselor de sânge.
Unele experimente pe animale au arătat că neutrofilele pot participa la procesele inflamatorii asociate degenerării neuronale.
Totuși, mecanismele nu sunt încă pe deplin înțelese.
Nu se știe dacă neutrofilele favorizează direct deteriorarea creierului sau dacă numărul lor crescut reprezintă doar un semn al altor procese care au loc în organism.
O legătură mai puternică la femei
Cercetătorii au analizat și diferențele dintre mai multe categorii de participanți.
În ambele sisteme medicale, asocierea dintre NLR crescut și diagnosticul ulterior de demență a fost observată și în subgrupurile de femei.
Au existat însă diferențe importante între populațiile studiate.
În grupul NYU Langone, aproximativ 55% dintre participanți erau femei.
În cohorta veteranilor, femeile reprezentau o proporție mult mai mică.
Acest dezechilibru poate influența precizia estimărilor și comparabilitatea rezultatelor.
Cercetătorii au identificat asocieri și în anumite grupuri etnice, dar au subliniat că diferențele pot reflecta numeroși factori, inclusiv caracteristicile populației și accesul la îngrijiri medicale.
Nu există suficiente dovezi pentru a recomanda praguri diferite de NLR în funcție de sex sau origine.
Peste 6.400 de persoane au primit ulterior un diagnostic de demență
În grupul NYU Langone, 4.718 persoane au primit un diagnostic de Alzheimer sau altă demență asociată în perioada analizată.
În grupul veteranilor, numărul cazurilor a fost de 1.753.
În total, au fost identificate 6.471 de diagnostice în cele două populații.
Proporția a fost de aproximativ 1,7% în prima cohortă și 2% în cea de-a doua.
Durata medie de urmărire a fost de aproximativ 4,2 ani la NYU și 6,1 ani în sistemul medical al veteranilor.
Rezultatele au fost obținute din dosare medicale electronice, folosind codurile de diagnostic înregistrate în sistemele de sănătate.
Metoda permite analizarea unui număr mare de pacienți, dar are și limite.
De exemplu, un diagnostic poate fi incomplet documentat sau poate apărea după ce o persoană nu mai este monitorizată în același spital.
În plus, studiul a evaluat împreună boala Alzheimer și alte forme de demență.
Prin urmare, datele nu demonstrează că raportul neutrofile/limfocite este un marker specific pentru Alzheimer.
Poate hemoleucograma să depisteze Alzheimer cu ani înaintea simptomelor?
Deocamdată, nu.
Cercetarea arată că un indicator al inflamației măsurat înaintea diagnosticului a fost asociat statistic cu apariția ulterioară a demenței.
Totuși, nu a fost demonstrată capacitatea NLR de a diagnostica Alzheimer la o persoană fără simptome.
Dr. Jaime Ramos-Cejudo, cercetător la NYU Grossman School of Medicine, a explicat într-un comunicat publicat de NYU Langone Health, pe 21 aprilie 2026, că raportul neutrofile/limfocite ar putea deveni util în combinație cu alți factori de risc.
Specialistul a subliniat însă că indicatorul, utilizat singur, probabil nu este suficient pentru a prezice dezvoltarea demenței.
În prezent, evaluarea unei persoane cu suspiciune de Alzheimer include examinare clinică, teste cognitive și, atunci când este necesar, investigații suplimentare.
Printre acestea se pot afla analize pentru excluderea unor cauze tratabile ale problemelor de memorie, imagistică cerebrală și teste specializate pentru biomarkerii bolii.
NLR nu poate înlocui asemenea investigații.
Ce analize de sânge sunt investigate pentru diagnosticarea Alzheimer
Cercetarea asupra biomarkerilor sanguini a avansat considerabil.
Unele teste moderne urmăresc forme fosforilate ale proteinei tau, inclusiv p-tau217, care pot oferi informații despre modificările biologice asociate bolii Alzheimer.
Sunt investigate și concentrațiile unor fragmente ale beta-amiloidului, precum și alți indicatori ai deteriorării neuronale.
Spre deosebire de raportul neutrofile/limfocite, acești biomarkeri sunt legați mai direct de procesele patologice caracteristice bolii.
Totuși, indicațiile lor diferă, iar interpretarea trebuie făcută în contextul evaluării clinice.
Un test pozitiv pentru un biomarker nu înseamnă automat că persoana are demență sau că va dezvolta simptome într-un anumit interval.
În practică, alegerea investigațiilor depinde de simptome, vârstă, istoricul medical și recomandările specialistului.
Ce ar trebui să facă persoanele care au NLR crescut
Un raport neutrofile/limfocite crescut nu justifică, în absența altor indicii, efectuarea unor investigații complexe pentru Alzheimer.
În primul rând, trebuie evaluat contextul în care a fost efectuată hemoleucograma.
O infecție recentă, o boală inflamatorie, anumite tratamente și alte probleme medicale pot modifica raportul.
Dacă există anomalii persistente ale globulelor albe, medicul poate recomanda repetarea analizelor sau investigații suplimentare, în funcție de rezultate.
În schimb, dacă o persoană observă probleme progresive de memorie, dezorientare, dificultăți de limbaj sau modificări ale capacității de a desfășura activitățile zilnice, evaluarea medicală este recomandată indiferent de valoarea NLR.
CITEȘTE ȘI: Felul cum mănânci în primii ani de viață contează: Alimentul care crește riscul de a face boala Alzheimer
Simptomele cognitive pot avea numeroase cauze, inclusiv tulburări de somn, depresie, deficite nutriționale, efecte ale medicamentelor sau boli neurologice.
Identificarea cauzei permite stabilirea conduitei potrivite.
Ce schimbă studiul pentru prevenirea demenței
Cercetarea publicată în Alzheimer’s & Dementia oferă informații noi despre relația dintre inflamația sistemică și riscul ulterior de tulburări cognitive.
Avantajul raportului neutrofile/limfocite constă în faptul că poate fi calculat dintr-o analiză de sânge efectuată frecvent.
În viitor, el ar putea fi inclus în modele mai complexe de evaluare, alături de vârstă, factori vasculari, istoricul familial și biomarkeri specifici.
Totuși, asocierea statistică identificată nu este suficientă pentru utilizarea NLR drept test de screening pentru Alzheimer.
Cercetătorii trebuie să stabilească dacă indicatorul îmbunătățește efectiv predicția individuală și dacă modificările sale reflectă procese implicate direct în apariția bolii.
Hemoleucograma ar putea oferi un indiciu suplimentar despre riscul de demență, dar nu poate anticipa singură cine va dezvolta Alzheimer.
Descoperirea arată că unele procese inflamatorii din organism pot preceda diagnosticul neurologic, însă transformarea acestui indicator într-un instrument clinic necesită validare suplimentară.
