Iei pastile pentru tensiune? Greșeala aparent banală care te poate lăsa fără o parte din protecția tratamentului. Persoanele care uită frecvent să își ia medicamentele pentru hipertensiune riscă să piardă o parte importantă din protecția împotriva infarctului și accidentului vascular cerebral.
O analiză care a inclus peste 91.000 de participanți a arătat că beneficiile cardiovasculare ale tratamentului sunt semnificativ mai mari atunci când medicamentele sunt administrate consecvent. În schimb, la persoanele care au urmat mai puțin de 80% din tratamentul prescris, cercetătorii nu au identificat o reducere semnificativă statistic a evenimentelor cardiovasculare majore.
Rezultatele provin dintr-o analiză a datelor individuale de la 91.339 de participanți în nouă studii clinice randomizate.
Cercetarea a fost prezentată la congresul Societății Europene de Cardiologie, ESC 2026, desfășurat la München, iar concluziile au fost popularizate din nou în octombrie.
Potrivit Societății Europene de Cardiologie, administrarea consecventă a medicamentelor antihipertensive este una dintre condițiile importante pentru reducerea riscului de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.
Problema este larg răspândită. Aproximativ jumătate dintre persoanele care primesc tratament antihipertensiv nu respectă întotdeauna schema recomandată.
CITEȘTE ȘI: Ceaiul care poate fi un aliat al inimii și cel de care ar trebui să te ferești dacă ai hipertensiune
Ce au descoperit cercetătorii după analiza a nouă studii clinice
Cercetarea a fost realizată în cadrul Blood Pressure Lowering Treatment Trialists’ Collaboration, o colaborare internațională de specialiști în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Echipa a analizat datele a 91.339 de participanți la nouă studii randomizate, în care diferite scheme de reducere a tensiunii arteriale au fost comparate cu placebo sau cu tratamente mai puțin intensive.
Participanții au fost împărțiți în funcție de cât de consecvent și-au administrat medicamentele.
Persoanele care au luat cel puțin 80% din tratamentul atribuit au fost incluse în categoria cu aderență mai mare.
Cei care au administrat mai puțin de 80% au fost considerați participanți cu aderență redusă.
Cercetătorii au comparat modificările tensiunii arteriale și frecvența evenimentelor cardiovasculare majore.
În categoria cu aderență ridicată, intervenția antihipertensivă a fost asociată cu o reducere relativă de 11% a evenimentelor cardiovasculare majore față de grupurile de comparație.
La persoanele cu aderență redusă, diferența nu a fost semnificativă statistic.
Acest rezultat nu demonstrează că fiecare doză uitată anulează imediat protecția medicamentului.
Arată însă că beneficiul tratamentului poate deveni considerabil mai mic atunci când administrarea neregulată se repetă.
Tensiunea arterială a scăzut mai mult la persoanele care au urmat tratamentul consecvent
Diferențele au fost observate și în valorile tensiunii arteriale.
La participanții cu aderență mai mare, diferența de tensiune sistolică dintre grupul tratat și cel de comparație a fost de 5,2 mmHg.
În categoria cu aderență redusă, diferența a fost de numai 3 mmHg.
Tensiunea sistolică este prima valoare afișată de tensiometru și reprezintă presiunea exercitată asupra pereților arteriali în momentul contracției inimii.
Chiar și reducerile moderate ale tensiunii arteriale pot avea importanță la nivelul unei populații numeroase, mai ales în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale.
Datele cercetării indică faptul că administrarea constantă a tratamentului permite obținerea unei reduceri tensionale mai mari și a unei protecții cardiovasculare mai bune.
Este importantă și distincția dintre un rezultat nesemnificativ statistic și absența completă a efectului.
În grupul cu aderență redusă, cercetătorii nu au putut demonstra o reducere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare majore, dar acest lucru nu înseamnă că medicamentele nu au avut absolut niciun efect asupra tuturor participanților.
Aproape unul din cinci participanți nu mai respecta consecvent tratamentul după cinci ani
Un alt rezultat important privește modificarea comportamentului pacienților în timp.
În primul an de monitorizare, 88% dintre participanți se încadrau în categoria cu aderență mai mare.
După cinci ani, proporția a scăzut la 79%.
Scăderea a fost observată chiar și în condițiile studiilor clinice, în care participanții beneficiază de o supraveghere mai organizată decât în practica medicală obișnuită.
Datele arată cât de dificilă poate deveni administrarea zilnică a medicamentelor pe perioade îndelungate.
Pentru mulți pacienți, hipertensiunea arterială nu produce simptome evidente.
După ce valorile tensionale se normalizează, unele persoane pot considera că tratamentul nu mai este necesar.
Altele uită dozele, întrerup medicamentele din cauza reacțiilor adverse sau întâmpină dificultăți legate de costuri și de complexitatea schemei terapeutice.
Toate aceste situații trebuie discutate cu medicul, deoarece pot necesita modificarea tratamentului.
De ce hipertensiunea poate provoca infarct și AVC fără simptome de avertizare
Hipertensiunea arterială este unul dintre principalii factori de risc modificabili pentru bolile cardiovasculare.
Tensiunea crescută exercită o presiune suplimentară asupra vaselor de sânge și poate favoriza deteriorarea pereților arteriali în timp.
Afecțiunea este asociată cu un risc mai mare de infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală cronică.
Una dintre dificultăți este faptul că multe persoane nu au simptome.
Valorile tensionale pot rămâne crescute ani la rând fără dureri de cap sau alte manifestări care să atragă atenția.
Din acest motiv, absența simptomelor nu demonstrează că tensiunea arterială este normală.
La fel, dispariția unor manifestări după începerea tratamentului nu înseamnă neapărat că hipertensiunea a fost vindecată.
Medicamentele sunt adesea necesare pe termen lung, împreună cu măsuri privind alimentația, greutatea corporală, activitatea fizică și reducerea consumului de sare.
Greșeala pe care o fac mulți pacienți când tensiunea revine la normal
O situație frecventă apare atunci când pacientul observă valori bune la măsurătorile efectuate acasă și decide să reducă sau să întrerupă tratamentul.
În realitate, tensiunea poate fi controlată tocmai datorită medicației.
Oprirea acesteia poate duce la creșterea ulterioară a valorilor.
Riscul depinde de medicamentul utilizat, doze, afecțiunile asociate și istoricul cardiovascular.
Pentru anumite clase de medicamente, precum unele beta-blocante, întreruperea bruscă poate provoca reacții de sevraj și agravarea unor probleme cardiovasculare.
De aceea, orice reducere sau oprire planificată a tratamentului trebuie discutată cu medicul.
Nici modificarea dozei în funcție de o singură măsurătoare nu este recomandată fără un plan terapeutic individualizat.
Valorile tensionale pot varia de-a lungul zilei, în funcție de activitate, stres, somn și numeroși alți factori.
Ce se întâmplă dacă uiți o doză de medicament pentru tensiune
Conduita corectă depinde de medicamentul prescris.
Pentru unele produse, instrucțiunile recomandă administrarea dozei omise dacă pacientul își amintește suficient de repede.
Pentru altele, atunci când se apropie ora următoarei administrări, poate fi necesară omiterea dozei uitate și revenirea la programul obișnuit.
Nu există o regulă unică potrivită pentru toate antihipertensivele.
În general, nu trebuie administrate două doze simultan pentru compensarea uneia uitate, decât dacă medicul sau informațiile oficiale ale medicamentului indică explicit o altă conduită.
Pacienții trebuie să consulte prospectul și să solicite sfatul medicului sau farmacistului dacă nu știu cum să procedeze.
Dacă omisiunile se repetă, problema ar trebui discutată la următorul consult.
Un tratament mai simplu poate fi mai ușor de respectat decât o schemă cu numeroase comprimate administrate la ore diferite.
Cum poate fi redus riscul de a uita medicamentele
Cercetătorii consideră că verificarea modului în care pacienții își administrează tratamentul ar trebui să devină o parte obișnuită a consultațiilor pentru hipertensiune.
O întrebare importantă nu este numai dacă valorile tensionale sunt crescute, ci și dacă schema de tratament poate fi urmată în mod realist.
Pentru unii pacienți, medicul poate recomanda o combinație de substanțe active într-un singur comprimat.
În alte situații, pot fi utilizate medicamente cu durată mai lungă de acțiune sau poate fi modificat momentul administrării.
La nivel practic, pot ajuta următoarele măsuri:
- Stabilirea unei rutine zilnice de administrare.
- Folosirea unei alarme pe telefon.
- Organizarea medicamentelor într-o cutie compartimentată, atunci când este potrivită.
- Verificarea periodică a rețetelor și a stocului de medicamente.
- Discutarea reacțiilor adverse cu medicul, înainte de a întrerupe tratamentul.
- Păstrarea unui jurnal cu valorile tensiunii arteriale.
Aceste soluții trebuie adaptate persoanei și schemei recomandate.
Dacă un pacient are dificultăți de memorie, vedere sau mobilitate, implicarea unui membru al familiei poate fi utilă, cu acordul persoanei respective.
Medicii ar trebui să verifice mai des dacă pacienții își iau tratamentul
Qianqian Yang, cercetătoare la Universitatea Oxford și prezentatoare a analizei, a explicat că administrarea neregulată a medicamentelor este asociată cu pierderea unei părți importante din beneficiile cardiovasculare.
Profesorul Felix Mahfoud, reprezentant al Societății Europene de Cardiologie, a atras atenția asupra necesității unor discuții deschise între medici și pacienți.
Potrivit specialiștilor, dificultățile de administrare nu ar trebui tratate ca un motiv de reproș, ci ca o problemă practică pentru care pot fi găsite soluții.
Un pacient care nu tolerează medicamentul, uită dozele sau întâmpină dificultăți financiare poate avea nevoie de o schemă diferită.
Identificarea acestor probleme înainte ca tensiunea să devină necontrolată poate reduce riscul unor complicații.
CITEȘTE ȘI: Ce legume să consumi pentru a scădea riscul de a suferi de hipertensiune: Conțin potasiu și magneziu
Ce înseamnă rezultatele pentru persoanele care iau antihipertensive
Analiza celor nouă studii confirmă importanța respectării tratamentului prescris.
Participanții care au administrat cel puțin 80% din medicația atribuită au obținut reduceri tensionale mai mari și un beneficiu cardiovascular semnificativ statistic.
În schimb, la cei cu administrare mai puțin consecventă, protecția observată a fost mai mică și nu a atins pragul de semnificație statistică.
Fiind vorba despre o analiză a aderenței în cadrul unor studii randomizate, rezultatele trebuie interpretate ținând cont că nivelul de respectare a tratamentului nu a fost el însuși repartizat aleatoriu.
Prin urmare, analiza susține importanța aderenței, dar nu poate elimina complet influența altor diferențe dintre pacienți.
Mesajul principal este că medicamentele pentru hipertensiune trebuie luate consecvent, conform recomandării medicale, inclusiv atunci când tensiunea este controlată și nu există simptome.
Persoanele care uită frecvent dozele sau au reacții adverse ar trebui să discute cu medicul despre o schemă mai ușor de urmat, în loc să modifice singure tratamentul.
