Cum creează creierul amintirile și de ce unele nu dispar niciodată. Fiecare dintre noi păstrează în minte amintiri care se estompează și altele care rămân pentru totdeauna. Unele revin odată cu un miros, o melodie sau o voce și ne copleșesc brusc. Altele se scufundă în tăcere, fără să ne dăm seama când le-am pierdut.
Ce face ca unele amintiri să fie eterne, iar altele trecătoare? Ce procese decid de fapt soarta fiecărei amintiri din creierul nostru?
Cum se creează amintirile în creier?
Crearea unei amintiri începe în momentul în care experimentăm ceva – un sunet, o imagine, o conversație, o emoție. Informațiile senzoriale sunt mai întâi procesate în diferite zone ale creierului, apoi asamblate ca o experiență „întreagă”. Un rol cheie este jucat aici de hipocampus – o structură care acționează ca o arhivă temporară.
Acolo, informațiile noi sunt organizate și pregătite pentru stocare. În acest proces, neuronii creează noi conexiuni între ei, iar cele existente sunt consolidate. Cu cât o conexiune este activată mai des, cu atât memoria devine mai stabilă. Astfel, creierul „transcrie” experiența într-o rețea de semnale electrice și chimice.
CITEȘTE ȘI: Cum îți sunt afectate creierul, hormonii sau inima când îți reprimi mânia
Ce rol joacă emoțiile în procesul de memorare?
Emoțiile sunt unul dintre cei mai puternici factori care influențează memoria. Când o experiență este asociată cu bucurie intensă, frică, tristețe sau surpriză, creierul o marchează ca „importantă”. În acel moment, hormonii de stres, precum adrenalina și cortizolul, sunt activați, ceea ce intensifică procesul de memorare.
De aceea, adesea ne amintim foarte clar prima iubire, o pierdere gravă sau o sperietură puternică, chiar și după ani de zile. Evenimentele neutre din punct de vedere emoțional, cum ar fi o zi obișnuită sau o conversație întâmplătoare, se estompează mult mai ușor. Creierul nostru este conceput pentru a păstra ceea ce este important pentru supraviețuirea, deciziile și comportamentul nostru.
Unde sunt stocate amintirile și cum sunt „blocate”?
În timp ce hipocampul este implicat în formarea inițială a amintirilor, stocarea pe termen lung are loc în diferite zone ale cortexului cerebral. Amintirile vizuale sunt „înregistrate” în principal în lobul occipital, amintirile auditive în lobul temporal, iar amintirile motorii în zonele care controlează mișcarea.
Procesul de „blocare” a unei amintiri se numește consolidare. Acesta necesită timp și reactivare – prin gândire, povestire sau somn. Dacă acest proces este întrerupt, memoria rămâne instabilă și poate fi pierdută. Astfel decide creierul care experiențe merită un „loc permanent” și care vor rămâne de scurtă durată.
De ce unele amintiri se estompează, iar altele rămân pentru totdeauna?
Uitarea nu este un defect, ci un mecanism de apărare. Dacă ne-am aminti absolut totul, creierul nostru ar fi supraîncărcat. Amintirile se estompează atunci când nu sunt folosite, când nu sunt asociate cu emoții sau când nu sunt relevante pentru viitorul nostru. Pe de altă parte, amintirile de durată sunt cele care sunt activate frecvent, sunt asociate cu sentimente puternice sau se repetă în timp.
Evenimentele traumatice rămân, de asemenea, profund imprimate, deoarece creierul le percepe ca lecții vitale. Uneori, chiar și un miros sau o melodie pot „debloca” brusc amintiri pe care le credeam pierdute, deoarece conexiunile nu au fost niciodată șterse complet.
Cum afectează somnul și experiențele memoria?
Somnul joacă un rol crucial în memorie. În timpul somnului profund, creierul sortează experiențele zilei, decidând ce amintiri să păstreze și pe care să le șteargă. Lipsa somnului afectează în mod direct capacitatea de concentrare, de învățare și de memorare.
Experiențele joacă, de asemenea, un rol important – momentele noi, diferite și semnificative sunt amintite mult mai ușor decât cele de rutină. Cu cât viețile noastre sunt mai bogate în senzații, întâlniri și emoții, cu atât memoria noastră funcționează mai activ. Astfel, somnul și experiențele împreună ne modelează istoria personală, înregistrată adânc în creier.
Fapte interesante despre memorie care vă vor surprinde
Creierul poate stoca o cantitate de informații comparabilă cu milioane de ore de videoclipuri – de fapt, capacitatea sa este aproape inepuizabilă.
Mirosurile declanșează unele dintre cele mai puternice amintiri, deoarece centrul olfactiv este conectat direct la zonele emoționale ale creierului.
De fiecare dată când ne amintim ceva, nu „redăm o înregistrare”, ci recreăm memoria din nou, ceea ce înseamnă că aceasta se poate modifica ușor în timp.
Amintirile din copilărie sunt adesea fragmentare, deoarece mecanismele de stocare pe termen lung nu sunt încă pe deplin dezvoltate.
Oamenii își amintesc mai ușor evenimentele neterminate decât cele complet finalizate, deoarece creierul rămâne într-o stare de anticipare și tensiune.
Acest echilibru delicat între emoții, repetiție, somn și conexiuni neuronale explică de ce unele amintiri nu dispar niciodată, în timp ce altele dispar aproape neobservate.
