Virusul care revine în atenția medicilor: Stă ascuns în organism ani întregi – Dacă se reactivează poate provoca o infecție cerebrală fatală. Un virus despre care puțini oameni au auzit, dar la care o mare parte din populație a fost expusă, revine în atenția medicilor după un caz fatal publicat în Annals of Internal Medicine: Clinical Cases.
Este vorba despre virusul JC, numit și John Cunningham virus sau human polyomavirus 2, un virus care intră de obicei în organism în copilărie, rămâne latent ani sau decenii și nu produce simptome la majoritatea persoanelor. În situații rare, când supravegherea imună scade, virusul se poate reactiva și poate provoca leucoencefalopatie multifocală progresivă, prescurtat PML, o infecție severă a creierului, potrivit studiilor.
Până recent, PML era asociată mai ales cu imunosupresia profundă, de exemplu HIV/SIDA netratată, transplant, anumite cancere sau medicamente puternice folosite în scleroză multiplă și boli autoimune. Cazul publicat în martie 2026 schimbă însă discuția: medicii au descris PML fatală la un pacient cu boală cronică de rinichi în stadiu avansat, fără imunosupresia clasică pe care specialiștii o căutau de obicei.
Un virus comun, dar o boală extrem de rară
Virusul JC nu trebuie confundat cu o infecție nouă sau cu o amenințare care se transmite ușor de la om la om. Este un virus vechi, răspândit global, iar infectarea apare de obicei devreme în viață. O analiză publicată în Infectious Diseases and Therapy arată că seroconversia crește odată cu vârsta și poate ajunge până la 80% la 70 de ani. Virusul se transmite probabil prin căi orale, respiratorii sau fecal-orale, apoi rămâne latent în rinichi, măduva osoasă și țesuturi limfoide.
Pentru majoritatea oamenilor, povestea se oprește aici. Virusul stă în organism fără simptome, fără să afecteze viața de zi cu zi și fără să necesite tratament. Problema apare când apărarea imună, mai ales imunitatea celulară, devine prea slabă pentru a-l ține sub control. Atunci virusul se poate reactiva, poate suferi modificări genetice și poate ajunge în sistemul nervos central.
Ce este PML, boala care distruge mielina din creier
PML este o boală rară, dar gravă, a sistemului nervos central. Ea afectează celulele care produc mielina, stratul protector al fibrelor nervoase. Când mielina este distrusă, semnalele nervoase se transmit prost, iar simptomele pot semăna cu un accident vascular cerebral, cu scleroza multiplă sau cu alte boli neurologice.
CITEȘTE ȘI: Virusul ascuns în intestin care dublează riscul de cancer colorectal
Pacienții pot avea tulburări de vorbire, slăbiciune pe o parte a corpului, probleme de vedere, confuzie, crize epileptice, tulburări de coordonare sau schimbări cognitive rapide. Diagnosticul se bazează pe tabloul clinic, leziuni compatibile la imagistica cerebrală și detectarea ADN-ului virusului JC în lichidul cefalorahidian prin test PCR.
Partea dificilă este că nu există un antiviral standard care să elimine direct virusul JC. Tratamentul se concentrează pe refacerea imunității atunci când este posibil, de exemplu prin controlul HIV sau prin oprirea medicamentelor imunosupresoare. Unele terapii imunologice moderne sunt investigate, dar datele sunt încă limitate.
Cazul care schimbă nivelul de alertă
Cazul publicat în Annals of Internal Medicine: Clinical Cases descrie un bărbat de 72 de ani cu boală cronică de rinichi în stadiul 5, adică insuficiență renală severă. Pacientul a ajuns la spital cu dificultăți de exprimare, confuzie și slăbiciune.
Inițial, medicii au suspectat encefalopatie uremică, o afectare a creierului produsă de acumularea toxinelor în insuficiența renală. Dializa nu a oprit agravarea simptomelor. Investigațiile imagistice au arătat leziuni compatibile cu PML, iar analiza lichidului cefalorahidian a confirmat prezența virusului JC. Pacientul a murit la scurt timp.
Autorii au numit boala cronică de rinichi o formă „criptică” de imunosupresie. Ideea este că rinichii bolnavi nu afectează doar filtrarea sângelui. Boala renală avansată poate produce inflamație cronică, acumulare de toxine uremice și funcționare mai slabă a anumitor celule imune. Această combinație ar putea reduce supravegherea antivirală suficient cât virusul JC să se reactiveze în cazuri rare.
De ce este importantă legătura cu boala cronică de rinichi
PML a fost privită mult timp ca o boală a imunosupresiei evidente. Medicii se gândeau la ea mai ales la pacienți cu HIV avansat, transplant, limfoame, leucemii sau tratamente biologice puternice. Noua raportare nu spune că boala cronică de rinichi provoacă frecvent PML. Spune ceva mai subtil: un pacient cu rinichi sever afectați, chiar fără tratamente imunosupresoare clasice, poate avea o vulnerabilitate imună suficientă pentru o reactivare rară a virusului JC.
Literatura medicală conține deja câteva cazuri similare. O analiză din 2024 despre virusul JC și PML menționează rapoarte de PML la pacienți cu boală cronică de rinichi, alături de alte contexte mai puțin clasice, cum ar fi sarcoidoza sau boala hepatică avansată.
Pentru nefrologi și neurologi, mesajul este practic: dacă un pacient cu boală renală severă dezvoltă simptome neurologice progresive, iar explicațiile obișnuite nu se potrivesc, PML trebuie luată în calcul mai devreme.
De ce virusul JC a fost asociat cu HIV/SIDA
PML a fost descrisă prima dată în 1958 la pacienți cu boli hematologice. În anii 1980, odată cu epidemia HIV/SIDA, cazurile au devenit mai vizibile. Înaintea terapiilor antiretrovirale moderne, PML era una dintre bolile definitorii pentru SIDA și avea prognostic foarte prost. După introducerea terapiei antiretrovirale combinate, numărul cazurilor a scăzut, iar supraviețuirea s-a îmbunătățit, deși mulți pacienți rămân cu sechele neurologice.
Această istorie a întărit ideea că PML apare atunci când imunitatea celulară este prăbușită. Cazurile legate de medicamente imunosupresoare moderne au extins apoi lista de riscuri. În prezent, PML este discutată în special la pacienți care primesc anumite terapii pentru scleroză multiplă, cancere sau boli autoimune.
Medicamentele care au adus PML în atenția neurologilor
În ultimii ani, riscul de PML a fost discutat frecvent în legătură cu tratamente pentru scleroză multiplă, în special natalizumab, dar și cu alte terapii care modifică răspunsul imun. O analiză publicată în 2024 notează că incidența PML este descrisă tot mai des în cazuri de scleroză multiplă tratate cu natalizumab.
Acest lucru nu înseamnă că pacienții ar trebui să oprească tratamentele. Înseamnă că monitorizarea riscului, testarea anticorpilor pentru virusul JC și supravegherea simptomelor neurologice sunt părți importante ale îngrijirii. Deciziile se iau cu neurologul, în funcție de boala de bază, riscul individual și alternativele terapeutice.
Semnele neurologice care trebuie investigate
PML poate avea debut înșelător. Nu produce febră ca o infecție clasică și poate evolua pe parcursul mai multor zile sau săptămâni. Semnele de alarmă includ dificultăți noi de vorbire, confuzie progresivă, slăbiciune la un braț sau picior, pierderea coordonării, probleme de vedere, crize epileptice, tulburări de mers sau schimbări cognitive care se agravează rapid.
La o persoană sănătoasă, aceste simptome pot avea multe cauze, de la accident vascular cerebral până la infecții, tumori, tulburări metabolice sau boli inflamatorii. La cineva cu HIV avansat, transplant, tratamente imunosupresoare, cancer hematologic sau boală renală severă, lista trebuie să includă și PML.
Orice simptom neurologic nou, instalat brusc sau progresiv, cere evaluare medicală rapidă. În cazul tulburărilor de vorbire, slăbiciunii pe o parte a corpului sau confuziei acute, pacientul trebuie evaluat de urgență, deoarece accidentul vascular cerebral rămâne o cauză mult mai frecventă și tratabilă în primele ore.
Ce risc există pentru populația generală
Pentru publicul larg, riscul este foarte mic. Faptul că un om a fost expus la virusul JC nu înseamnă că va face PML. Din contră, marea majoritate a persoanelor infectate nu vor avea niciodată simptome. PML este rară și apare de obicei când sistemul imun nu mai poate controla virusul.
Ce înseamnă pentru România
România are mulți pacienți cu boală cronică de rinichi, diabet, hipertensiune, boli autoimune și cancere tratate cu terapii moderne. Riscul ca o persoană obișnuită, fără probleme imune, să dezvolte PML rămâne extrem de mic. Totuși, subiectul este relevant pentru spitale, neurologi, nefrologi, infecționiști și pacienți cu boli cronice severe.
În România, multe persoane ajung târziu la nefrolog, iar boala cronică de rinichi poate evolua mult timp fără simptome evidente. Dacă un pacient cu insuficiență renală avansată dezvoltă tulburări neurologice care nu se explică prin uremie, dezechilibre electrolitice sau accident vascular, medicii ar putea lua mai repede în calcul investigații pentru PML, mai ales dacă imagistica ridică suspiciuni.
Pentru pacienți, mesajul nu este să ceară testare pentru virusul JC fără motiv. Mesajul este să nu ignore simptome neurologice noi și să comunice medicului toate bolile cronice și tratamentele luate.
Se poate testa virusul JC preventiv?
Testarea pentru virusul JC există, dar nu este folosită ca screening general pentru populație. La pacienții cu scleroză multiplă care primesc anumite tratamente, testarea anticorpilor anti-JC poate ajuta la evaluarea riscului. În alte situații, diagnosticul PML se pune prin combinația dintre simptome, RMN cerebral și detectarea ADN-ului viral în lichidul cefalorahidian.
Pentru o persoană fără simptome și fără tratament imunosupresor, un test pozitiv nu ar schimba, de obicei, conduita. Virusul este prea răspândit, iar boala prea rară pentru ca testarea în masă să fie utilă.
Există tratament pentru PML?
Tratamentul rămâne dificil. Nu există un antiviral dovedit care să distrugă direct virusul JC în creier. Strategia principală este refacerea răspunsului imun, atunci când acest lucru este posibil. În HIV, terapia antiretrovirală poate ajuta. În cazul medicamentelor imunosupresoare, medicii pot decide oprirea sau schimbarea tratamentului, cu atenție la riscul bolii de bază.
Unele abordări imunologice, inclusiv inhibitori de checkpoint sau terapii cu celule T specifice virusului, sunt investigate și au rezultate promițătoare în cazuri selectate, dar datele nu sunt încă suficiente pentru concluzii ferme.
Pentru pacienții cu boală cronică de rinichi, situația este complicată. Dializa poate corecta unele probleme metabolice, dar nu înseamnă automat refacerea completă a imunității antivirale. De aceea, cazurile raportate atrag atenția asupra unei zone unde medicina are încă multe întrebări.
Cine ar trebui să fie mai atent
Atenție sporită este justificată la persoanele cu HIV netratat sau slab controlat, transplant, tratamente imunosupresoare, cancere hematologice, boli autoimune tratate cu terapii biologice, scleroză multiplă tratată cu medicamente asociate cu risc de PML și, pe baza noilor cazuri, pacienți cu boală cronică de rinichi avansată.
Pentru acești pacienți, simptome precum confuzia progresivă, pierderea vorbirii, tulburările de vedere, slăbiciunea pe o parte a corpului sau crizele epileptice nu trebuie amânate. Investigația rapidă poate face diferența între identificarea unei cauze tratabile și progresia unei boli greu de controlat.
CITEȘTE ȘI: Când o durere de gât nu e cauzată de un virus sau o răceală?
Ce trebuie reținut
Virusul JC este foarte răspândit și rămâne latent la majoritatea oamenilor. PML, boala severă pe care o poate provoca în cazuri rare, apare mai ales atunci când imunitatea celulară este afectată. Până acum, medicii se gândeau în special la HIV, transplant, cancer sau medicamente imunosupresoare. Un caz fatal publicat în 2026 arată că boala cronică de rinichi în stadiu avansat poate intra și ea în zona factorilor de risc neclasici.
Pentru publicul larg, nu există motiv de panică și nici nevoie de testare preventivă. Pentru pacienții vulnerabili și pentru medici, mesajul este altul: simptomele neurologice noi, mai ales la persoane cu imunitate afectată sau rinichi sever bolnavi, trebuie evaluate rapid. PML rămâne rară, dar când apare, timpul pierdut poate costa enorm.
