Cât de grav este dacă începi să scapi obiecte din mână sau nu mai poți desface capacul unui borcan. O cană care alunecă din mână, dificultatea de a răsuci o cheie sau imposibilitatea de a deschide un borcan pot părea schimbări normale după 50–60 de ani. Scăderea forței nu trebuie însă atribuită automat îmbătrânirii.
Slăbiciunea mâinilor poate apărea din cauza pierderii masei musculare, a compresiei unui nerv, diabetului, unei probleme cervicale sau a efectelor unor medicamente. Când debutează brusc și afectează o singură parte a corpului, poate fi semnul unui accident vascular cerebral.
Sarcopenia reduce forța înainte ca mușchii să pară mai mici
Odată cu înaintarea în vârstă, organismul poate pierde masă, forță și funcție musculară, fenomen numit sarcopenie. Riscul este mai mare la persoanele sedentare, subnutrite, care au trecut prin spitalizări lungi sau trăiesc cu boli cronice.
Potrivit Institutului Național pentru Îmbătrânire din SUA, sarcopenia poate produce slăbiciune, oboseală și dificultăți la mers, ridicarea de pe scaun sau urcatul scărilor. Forța de prindere este folosită în evaluarea funcției musculare, dar nu poate stabili singură un diagnostic.
CITEȘTE ȘI: Când tremurul mâinilor este din cauza lipsei acestor vitamine și minerale
Semnele care pot apărea simultan sunt:
- mers mai lent;
- dificultatea de a transporta cumpărături;
- nevoia de sprijin pentru ridicarea de pe scaun;
- oboseală la activități obișnuite;
- scădere involuntară în greutate;
- căderi repetate.
Tunelul carpian poate face obiectele să alunece
Dacă slăbiciunea este însoțită de furnicături sau amorțeală în degetul mare, arătător și mijlociu, cauza poate fi sindromul de tunel carpian.
Nervul median este comprimat la nivelul încheieturii, iar simptomele sunt adesea mai intense noaptea sau dimineața. Persoana poate scăpa obiecte, poate avea dificultăți la închiderea nasturilor și poate observa că forța de prindere scade.
Afecțiunea este mai frecventă la persoanele cu diabet, hipotiroidism, artrită, obezitate sau după menopauză. În formele avansate poate apărea slăbirea și micșorarea mușchilor de la baza degetului mare. (NHS – sindromul de tunel carpian)
Problema poate porni de la coloana cervicală
Un nerv comprimat la nivelul gâtului poate provoca durere care coboară spre umăr și braț, furnicături, amorțeală și pierderea forței într-o mână.
Poate deveni dificilă:
- ridicarea brațului;
- strângerea degetelor;
- ținerea tacâmurilor;
- scrierea;
- manipularea obiectelor mici.
Slăbiciunea progresivă, tulburările de mers, pierderea îndemânării la ambele mâini sau problemele de control urinar necesită evaluare medicală rapidă, deoarece pot indica o compresie a măduvei cervicale.
Diabetul poate afecta nervii mâinilor
Neuropatia diabetică este mai evidentă, de obicei, la nivelul picioarelor, dar poate afecta și mâinile. Amorțeala reduce capacitatea persoanei de a aprecia cât de puternic ține un obiect.
Diabetul crește și probabilitatea apariției tunelului carpian. Alte cauze neurologice sau metabolice care pot fi investigate sunt deficitul de vitamina B12, afecțiunile tiroidei, bolile renale și reacțiile adverse la medicamente.
Când slăbiciunea mâinii poate fi un AVC
O slăbiciune apărută brusc într-un braț sau într-o mână trebuie tratată ca posibilă urgență neurologică, mai ales dacă apare împreună cu:
- asimetria feței;
- vorbire neclară;
- amorțeală pe o parte;
- pierderea echilibrului;
- vedere dublă sau pierderea vederii;
- confuzie.
American Stroke Association recomandă apelarea imediată a serviciului de urgență chiar dacă simptomele dispar, deoarece poate fi vorba despre un atac ischemic tranzitoriu.
Ce poate verifica medicul
Evaluarea poate include:
- testarea forței și reflexelor;
- examinarea sensibilității;
- măsurarea forței de prindere;
- analize pentru glicemie, vitamina B12 și tiroidă;
- teste de conducere nervoasă;
- electromiografie;
- imagistica încheieturii sau a coloanei cervicale.
CITEȘTE ȘI: Cum te pot anunța mâinile că suferi de un cheag de sânge
Exercițiile de forță pot ajuta în sarcopenie, dar programul trebuie adaptat dacă există durere, neuropatie, artrită sau o boală cardiacă. Activitatea fizică regulată contribuie la menținerea funcției musculare și a autonomiei la vârste înaintate.
