Ce mănânci, de fapt, când comanzi hamsii pe litoral. Detaliul la care puțini turiști sunt atenți. Hamsiile prăjite, servite cu mămăligă și mujdei, sunt printre preparatele preferate ale turiștilor aflați pe litoralul românesc. Peștele mic poate fi o sursă bună de proteine, Omega-3 și minerale, însă beneficiile sale depind în mare măsură de modul în care este păstrat și preparat.
Un detaliu mai puțin cunoscut este că, în anumite situații, peștele comercializat sub denumirea de „hamsie” poate fi, de fapt, șprot. Cele două specii seamănă foarte mult, mai ales după ce sunt date prin făină și prăjite, însă consumatorii ar trebui să primească informații corecte despre produsul pe care îl cumpără.
Hamsie sau șprot?
Hamsia și șprotul sunt pești de dimensiuni mici, care sunt consumați frecvent întregi. Diferențele dintre cele două specii pot fi dificil de observat după preparare, însă faptul că în farfurie se află șprot și nu hamsie nu înseamnă automat că produsul este nesănătos sau periculos, notează Click!.
CITEȘTE ȘI: Hamsii prăjite la cuptor: Numai bune de ronțăit, fără grija caloriilor sau a arsurilor la stomac/ REȚETĂ
Ambele specii pot avea proteine, acizi grași Omega-3 și minerale importante. Atunci când sunt consumate întregi, oasele mici și moi contribuie și la aportul de calciu și fosfor.
Peștii mici au, în general, și un conținut mai redus de mercur decât speciile mari de pradă. Aceștia ocupă poziții mai joase în lanțul trofic și au, de regulă, o durată de viață mai scurtă, ceea ce limitează acumularea anumitor contaminanți.
Prăjirea schimbă profilul alimentului
Problema nu este neapărat peștele, ci metoda de preparare. Hamsiile servite la terasele de pe litoral sunt de obicei date prin făină și prăjite în baie de ulei.
În timpul prăjirii, peștele absoarbe o parte din grăsime, iar făina contribuie la creșterea aportului caloric. Astfel, un aliment cu o valoare nutritivă bună poate deveni mult mai consistent din punct de vedere energetic.
Temperaturile ridicate pot afecta, de asemenea, o parte dintre compușii sensibili la oxidare, inclusiv unii acizi grași.
Uleiul folosit la prăjit, un detaliu important
Contează și calitatea uleiului în care sunt preparate hamsiile. Atunci când uleiul este încălzit în mod repetat, în timpul mai multor cicluri de prăjire, pot apărea produși de degradare și oxidare.
Un miros puternic de ulei ars sau un gust neobișnuit de amar al crustei pot fi semne că preparatul nu a fost gătit în condiții corespunzătoare. Într-o astfel de situație, este mai indicat ca mâncarea să fie evitată.
Atenție și la modul în care este păstrat peștele
Hamsiile sunt alimente perisabile și trebuie păstrate în condiții adecvate de refrigerare. Respectarea lanțului frigorific este importantă mai ales în timpul verii, când temperaturile sunt ridicate.
Un pește cu miros neplăcut, textură suspectă sau aspect modificat nu ar trebui consumat. Prăjirea nu transformă un aliment păstrat necorespunzător într-unul sigur, deoarece anumite toxine produse de microorganisme pot să nu fie eliminate complet prin gătire.
CITEȘTE ȘI: Ieftin și sănătos: Peștele pe care multă lume îl ignoră – Are o concentrație mare de vitamina D
Cum poți alege o variantă mai sănătoasă
Pentru cei care vor să profite cât mai mult de beneficiile peștelui, variantele preparate la cuptor, pe grătar sau în friteuza cu aer cald sunt de preferat în locul prăjirii în baie de ulei.
Dacă alegi totuși hamsii prăjite în timpul vacanței, este indicat să optezi pentru un local cu rulaj mare de produse, unde peștele este preparat pe loc. Aspectul general al spațiului, igiena și felul în care este servit preparatul pot oferi, de asemenea, indicii despre condițiile în care este pregătită mâncarea.
O porție consumată ocazional nu transformă automat acest preparat într-o alegere nesănătoasă pentru o persoană fără restricții medicale. Mai importante sunt frecvența consumului și echilibrul general al alimentației.
