Șapte medicamente prescrise frecvent, asociate cu un risc mai mare de demență. Ce arată studiile. Milioane de oameni folosesc medicamente care au efect anticolinergic, iar unele cercetări au identificat o asociere între anumite astfel de tratamente și un risc mai mare de demență. O atenție deosebită este acordată persoanelor în vârstă, care pot lua mai multe medicamente în același timp.
Medicamentele anticolinergice blochează acțiunea acetilcolinei, o substanță chimică importantă pentru transmiterea semnalelor între celulele nervoase și între nervi și mușchi. Ele sunt prescrise pentru numeroase afecțiuni, de la probleme ale vezicii urinare și simptome asociate bolii Parkinson până la depresie.
Printre medicamentele anticolinergice analizate în cercetări se numără procyclidina, tolterodina, oxybutyninul, solifenacina, amitriptilina, dosulepinul și paroxetina.
Important de precizat este că existența unei asocieri în studii observaționale nu înseamnă automat că aceste medicamente provoacă demență. Chiar autoritățile britanice subliniază că, în cazul anticolinergicelor administrate pentru problemele vezicii urinare, dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a demonstra o relație cauzală directă.
Ce sunt medicamentele anticolinergice
Acetilcolina are un rol important în funcționarea sistemului nervos. Medicamentele anticolinergice reduc efectul acestei substanțe, motiv pentru care pot fi utile în tratamentul unor afecțiuni foarte diferite.
De exemplu, unele sunt utilizate pentru vezica hiperactivă și incontinență, altele pentru anumite simptome ale bolii Parkinson sau pentru depresie.
Efectele adverse cunoscute ale medicamentelor cu acțiune anticolinergică pot include uscăciunea gurii, constipația, somnolența, vederea încețoșată și dificultățile de urinare. La unele persoane, în special la vârstnici, poate apărea și afectarea temporară a funcțiilor cognitive.
NICE atrage atenția asupra așa-numitei „poveri anticolinergice”, care poate crește atunci când o persoană ia mai multe medicamente cu astfel de efecte. Instituția recomandă ca utilizarea acestor medicamente să fie redusă atunci când este posibil și să fie luate în calcul alternativele.
Șapte medicamente analizate în legătură cu demența
Un amplu studiu publicat în revista medicală The BMJ în 2018 a analizat dosarele medicale ale peste 40.000 de persoane cu vârste între 65 și 99 de ani care fuseseră diagnosticate cu demență și le-a comparat cu datele a peste 280.000 de persoane fără un astfel de diagnostic.
CITEȘTE ȘI: Nu orice mișcare protejează creierul. Activitatea asociată cu un risc mai mare de demență
Cercetătorii au analizat expunerea la medicamente anticolinergice în perioada de până la 20 de ani înaintea diagnosticului.
Studiul a identificat o asociere între demență și anumite clase de medicamente anticolinergice, în special unele antidepresive, medicamente pentru probleme urologice și tratamente utilizate pentru simptomele bolii Parkinson.
Printre medicamentele evidențiate în cercetare s-au numărat procyclidina, utilizată pentru anumite simptome ale bolii Parkinson, tolterodina, oxybutyninul și solifenacina, prescrise pentru probleme urologice precum vezica hiperactivă, precum și amitriptilina, dosulepinul și paroxetina, utilizate în tratamentul depresiei.
Cercetătorii au observat că asocierea era mai pronunțată în cazul unei expuneri mai mari la anumite medicamente. Totuși, autorii au subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mecanismele din spatele acestei legături și pentru a exclude complet alte explicații.
Ce a arătat studiul despre medicamentele pentru vezică
O atenție deosebită a fost acordată medicamentelor anticolinergice prescrise pentru vezica hiperactivă.
Un studiu britanic publicat în 2023 a analizat asocierea dintre anumite medicamente pentru vezică și diagnosticul ulterior de demență. Potrivit materialului-sursă, persoanele care luaseră medicamente precum oxybutynin au avut un risc cu aproximativ 18% mai mare de a fi diagnosticate cu demență decât cele care nu le utilizaseră.
Rezultatele trebuie însă interpretate cu precauție. O asociere statistică nu demonstrează că medicamentul este cauza demenței, deoarece pot exista și alți factori care influențează rezultatele.
De altfel, în evaluarea publicată în 2026, autoritatea britanică MHRA a analizat în mod specific riscul asociat anticolinergicelor pentru vezică și a concluzionat că dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a confirma că aceste medicamente cresc direct riscul de demență. Totuși, un risc mic nu poate fi exclus complet.
Medicamentele nu trebuie oprite fără recomandarea medicului
Mesajul autorităților este important pentru pacienți: faptul că un medicament a fost asociat în cercetări cu demența nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt.
MHRA recomandă ca pacienții să discute orice îngrijorare cu medicul sau cu farmacistul și să nu oprească tratamentul fără sfatul unui profesionist. În cazul adulților vârstnici, medicii sunt încurajați să limiteze, atunci când este posibil, numărul medicamentelor cu efect anticolinergic și să utilizeze cea mai mică doză necesară pentru controlul afecțiunii.
Această recomandare este cu atât mai importantă pentru persoanele care urmează mai multe tratamente simultan.
De ce este importantă combinația mai multor medicamente
Atunci când o persoană ia mai multe medicamente, efectele anticolinergice se pot cumula. Această situație este cunoscută drept povară anticolinergică.
NICE recomandă medicilor să fie atenți la medicamentele care pot contribui la afectarea funcțiilor cognitive și să ia în calcul reducerea utilizării lor sau înlocuirea cu alternative, atunci când acest lucru este posibil.
Problema poate fi deosebit de relevantă la persoanele vârstnice, care sunt mai susceptibile la reacțiile adverse și care, în același timp, au mai multe șanse să urmeze tratamente pentru afecțiuni cronice.
Nu toate anticolinergicele au fost asociate în același mod cu demența
Un aspect important al cercetării din The BMJ este că rezultatele nu au fost identice pentru toate medicamentele anticolinergice.
Cercetătorii au găsit asocieri mai clare în cazul unor medicamente utilizate pentru depresie, probleme urologice și simptome ale bolii Parkinson. În schimb, nu au identificat aceeași asociere pentru medicamentele anticolinergice utilizate în unele probleme gastrointestinale.
Acest lucru înseamnă că termenul „anticolinergic” nu trebuie interpretat ca și cum toate medicamentele din această categorie ar avea automat același risc.
Cât de frecventă este demența în Marea Britanie
Potrivit cifrelor prezentate în articolul-sursă, în Marea Britanie există aproximativ 982.000 de persoane care trăiesc cu demență, iar aproximativ o treime dintre cazuri nu ar avea un diagnostic formal.
Numărul este estimat să ajungă la aproximativ 1,4 milioane până în 2040.
Aceste cifre se referă la populația din Marea Britanie și nu trebuie extrapolate automat la România.
Ce trebuie să facă persoanele care iau aceste medicamente
Prezența unuia dintre medicamentele menționate în tratament nu înseamnă că o persoană va dezvolta demență. În același timp, pacienții care iau mai multe medicamente și, în special, persoanele vârstnice, pot beneficia de o revizuire periodică a tratamentului.
CITEȘTE ȘI: Ce grupă de sânge are riscul mărit de a face gastrită, tromboză sau demență
NICE recomandă evaluarea medicamentelor care contribuie la povara anticolinergică, în special atunci când există probleme cognitive sau suspiciunea unei forme de demență.
O astfel de evaluare poate stabili dacă fiecare medicament mai este necesar, dacă doza este potrivită sau dacă există alternative cu un efect anticolinergic mai redus.
Cel mai important este ca orice modificare a tratamentului să fie făcută împreună cu medicul. Medicamentele prescrise nu trebuie întrerupte brusc doar din cauza informațiilor apărute în presă.
În prezent, dovezile susțin o legătură între anumite medicamente cu efect anticolinergic și un risc mai mare de demență, dar nu demonstrează că toate aceste medicamente provoacă boala. Cercetările continuă, iar autoritățile recomandă o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor pentru fiecare pacient.
