Zicala „un măr pe zi ţine doctorul departe‟ poate să influenţeze în bine starea de sănătate. În cazul analizelor medicale efectuate periodic vorbim despre o certitudine. După cum se şi numesc, investigaţiile medicale analizează organismul şi oferă indicii despre eventualele riscuri de îmbolnăvire.
Suntem observaţi medical încă de dinainte de a ne naşte, în lunile de sarcină. Apoi, din primele zile de viaţă, suntem măsuraţi, palpaţi, ascultaţi şi ni se iau probe de sânge. Scopul medicilor este să ne testeze pentru a elimina riscul unor boli periculoase.
Când ajungi la medic, discută cu el despre toate simptomele pe care le experimentezi, pentru că doctorii de familie ţin evidenţa fiecărui pacient în fişa de observaţie. Acolo se află istoricul medical propriu, cât şi date importante privind patologiile (cancer, boli cardiovasculare, diabet, afecţiuni psihiatrice) rudelor. Informaţiile sunt esenţiale pentru alcătuirea unei scheme de prevenţie în care sunt incluse dieta, tipul de exerciţii fizice, identificarea factorilor de risc şi evitarea lor pe cât posibil, regimul de viaţă, analizele necesare şi frecvenţa efectuării lor.
Ce se testează periodic
Analizele medicale anuale sau efectuate o dată la doi ani constau în măsurarea unor indicatori (sangvini, în mare parte), care arată activitatea fiecărui organ şi sistem din corp. Iată ce este bine să investighem pentru a ne menţine sănătatea:
Sângele
Hemoleucograma completă poate detecta anemiile, leucemiile, inflamaţiile, stările de deshidratare. Analiza oferă informaţii despre numărul elementelor sangvine (globule roşii şi albe, trombocite), dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobină (normal: 11-15 mg/dl). Formula leucocitară evidenţiază procentul în care se găsesc în sânge diferitele tipuri de leucocite (neutrofile, bazofile, eozinofile, limfocite şi monocite). Prin testarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), se pot urmări bolile inflamatorii acute sau cronice, precum şi alte boli. Valorile diferă în funcţie de vârstă şi de sex, scrie clikpentrufemei.ro. Tot prin analiza sângelui este urmărită funcţia de coagulare, utilă în monitorizarea tratamentelor cu anticoagulante.
CITEȘTE ȘI: Semnele prin care corpul te anunță că ai colesterolul mărit înainte de a face analize
Substanţele minerale din sânge – Calciul
Calciul ionic seric circulă în sânge nelegat de proteine şi reprezintă fracţiunea activă din punct de vedere fiziologic. Dozarea lui este mai importantă decât cea a calciului total seric.
Funcţia pancreasului
Glicemia, cea mai uzuală dintre analize, reprezintă nivelul zahărului din sânge – variază în funcţie de momentul în care se face recoltarea sângelui. După un repaus alimentar de minimum 12 ore, valorile normale se situează între 70 şi 100 mg/dl. Diagnosticul de diabet se pune dacă la verificări repetate, pe nemâncate, valorile depăşesc limita superioară.
Pentru sănătatea ficatului, a rinichilor şi a pancreasului se analizează, în principal, următoarele:
1. profilul lipidic (colesterol total, HDL, LDL, VLD-L, trigliceride); 2. transaminaze (TGO + TGP); 3. amilaza serică şi urinară; 4. anticorpi anti-acini pancreatici; 5. electroforeza lipoproteinelor; 6. electroforeza proteinelor serice; 7. fosfataza alcalină; 8. glucoza serică; 9. insulina; 10. lipaza; 11. albumina serică; 12. fibrinogen; 13. bilirubina directă şi totală; 14. uree serică; 15. creatinina serică; 16. sumar de urină – biochimie + sediment.
Ce poate indica ecografia abdomino-pelvină
Ecografia de abdomen se utilizează în special pentru evaluarea şi diagnosticarea organelor parenchimatoase (ficat, splină, rinichi, pancreas), a veziculei biliare şi a vezicii urinare, precum şi a organelor genitale interne masculine sau feminine. La ora actuală, ecografia este principala metodă de screening în medicină, datorită avantajelor pe care le oferă: rapiditatea obţinerii unui diagnostic pozitiv sau de excludere, lipsa de nocivitate, posibilitatea de repetare, practic nelimitată ca număr de examinări şi timp, obţinerea de planuri multiple şi diferite de examinare ale aceluias organ, preţ de cost şi întreţinere redus.
Cu ajutorul explorării ecografice pot fi depistate diferite modificări în structura organelor, explică medical generalist Simona Florescu, precum diferitele formaţiuni tumorale sau suferinţele organelor în cadrul unor tulburări metabolice, spre exemplu dislipidemiile, diabetul zaharat sau bolile inflamatorii.
În afara modificărilor structurale, ecografia poate depista şi modificări în funcţionalitatea unor organe, prin vizualizarea în timp real a acestora, fiind foarte utilă în studiul tubului digestiv, al inimii, al activităţii musculare etc.
Care sunt principalele analize de rutină, pe care le poate face oricine, indiferent de vârstă?
Analizele medicale recomandate pentru copii (între 0-18 ani):
- Hemoleucogramă cu formulă leucocitară, indici şi reticulocite (pentru depistarea unei anemii sau infecţii) – pentru screenigul anemiei se pot recolta analize şi din pulpa degetului sau călcâi (evitând astfel chinuirea copilului prin puncţionarea venelor); sumar de urină şi urocultură (pentru depistarea unei infecţii urinare); radiografie toracică (când există suspiciunea de pneumonie); examen ORL; examen coproparazitologic şi coprocultură (pentru depistarea viermilor intestinali sau diagnosticarea unei enterocolite bacteriene).
- În funcţie de simptomatologia copilului şi de examenul clinic, medicul mai poate recomanda: sideremie, feritină, probe inflamatorii (VSH, proteină C reactivă, fibrinogen), exsudat faringian, ionogramă (sodiu, potasiu, magneziu, calciu), glicemie, profil lipidic (lipide totale, colesterol, trigliceride), proteinemie, transaminaze, uree, creatinină, acid uric, ASLO, fosfatază alcalină, teste alergologice dacă au apărut alergii.
- Anumite analize de laborator (coprocultura, exsudatul nazo-faringian) pot fi necesare la intrarea în colectivităţi (creşă, grădiniţă), în vederea triajului epidemiologic. Nu trebuie să uităm de controlul anual stomatologic încă din primii ani de viaţă!
- Analizele de rutină nu sunt justificate la copiii sănătoşi; sunt indicate doar la copiii care prezintă semne generale de boală: inapetenţă, eşecul creşterii în înălţime sau greutate, infecţii respiratorii frecvente, întârziere în dezvoltarea neurophisică şi a achiziţiilor motorii, somnolenţă excesivă sau iritabilitate, diaree, cearcăne, apatie, şi la care nu se poate pune diagnosticul doar pe baza examenului clinic.
- Analizele medicale recomandate pentru adulţi (după 18 ani): hemoleucogramă cu formulă leucocitară, indici şi reticulocite; coagulogramă; probe inflamatorii (VSH, proteina C reactivă, fibrinogen); exsudat faringian; glicemie; profil lipidic (lipide totale, colesterol, trigliceride); proteinemie; transaminaze (TGO, TGP); uree şi creatinină; acid uric; ASLO; fosfatază alcalină; teste alergologice (dacă există simptomatologie); sideremie, feritină; ionogramă (sodiu, potasiu, magneziu, calciu); tensiunea arterială; ecografie abdominală; electrocardiogramă (EKG); ecocardiografie; sumar de urină şi după caz urocultură; serologiile virale; mamografie şi examenul citologic Babes-Papanicolau; radiografie toracică; colonoscopie (dacă există simptomatologie său istoric familial); examinarea aluniţelor la dermatoscop; consult stomatologic.
Care sunt indicatorii şi valorile în urma cărora medicul de familie pune diagnosticul de infecţie în corp?
Ca parte a răspunsului imun, inflamaţia joacă un rol important în apărarea organismului împotriva patogenilor precum virusuri, bacterii, fungi şi paraziţi, şi implică, în primul rând, o reacţie inflamatorie locală. Reacţiile inflamatorii locale pot fi însoţite de sinteză unor proteine numiţi reactanţi de fază acută.
Totuşi, activarea inadecvată a proceselor inflamatorii poate determina o serie de condiţii patologice, de exemplu bolile autoimune se declanşează când sistemul imunitar atacă celulele şi ţesuturile proprii pentru că le consideră non-self (străine) sau proliferarea tumorală şi metastazele pot avea loc când citokinele proinflamatorii „creează‟ un mediu favorabil progresiei cancerului.
a). Hemoleucograma completă – este o investigaţie utilizată pentru evaluarea generală a stării de sănătate pentru că permite detectarea mai multe patologii printre care infecţii, anemie, leucemie. În cadrul acestei investigaţii, sunt evaluate mai multe componente ale sângelui:
Globulele roşii (eritrocite, RBC) – transportă oxigenul;
Globulele albe (leucocite, WBC) – sunt elemente cheie ale sistemului imunitar;
Hemoglobina – este proteina ce leagă oxigenul de la nivelul eritrocitelor;
Hematocritul – reprezintă volumul ocupat de globulele roşii în raport cu volumul probei de sânge;
Plachetele (trombocitele, PLT) – sunt implicate în procesul de coagulare.
Neutrofilele – cel mai numeros tip de leucocite, joacă un rol major în apărarea antiinfecţioasă primară a organismului prin fagocitarea şi digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzătoare poate duce la lezarea ţesuturilor normale ale organismului prin eliberarea de enzime şi agenţi piogeni.
Limfocitele – sunt un tip de leucocite (globule albe) care se produc un măduva osoasă a oaselor late, şi se găsesc în sângele din vase, dar şi în limfă sau organele limfatice.
b). Proteină C reactivă (CRP) – este un biomarker al inflamaţiei. Concentraţiile serice ale CRP cresc rapid (chiar mai mult de 100 de ori) ca răspuns la inflamaţie sau leziuni tisulare.
c). Fibrinogenul sau factorul I – este o glicoproteină dimerică produsă la nivelul ficatului şi care funcţionează ca substrat specific al trombinei şi, similar CRP, este un reactant pozitiv de fază acută (valorile fibrinogenului cresc ca răspuns la inflamaţie).
d). VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) – se bazează pe proprietatea globulelor roşii de a se depune după ce sângele recoltat din venă a fost amestecat cu un anticoagulant. Este un test nespecific, putând fi modificat de orice proces inflamator, necrotic sau autoimun ce alterează structura proteinelor plasmatice. VSH-ul nu este o investigaţie specifică şi nu poate pune un diagnostic de boală, ci indică medicului că undeva în organism există o infecţie acută sau cronică, o boală cronică neinfecţioasă sau o dereglare a funcţiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plămâni etc).
e). Urina – proba Stansfeld Webb – se recomandă în caz de suspiciuni de infecţii şi inflamaţii ale tractului urinar, glomerulonefrite, la gravide cu hipertensiune (pentru estimarea hematuriei), examen dipstick pozitiv pentru leucocite şi hematii, etc.
f). Urocultura – urina este, în general, un lichid steril, dar uneori bacteriile pot trece de la nivelul pielii în aceste uretre, cauzând infecţii ale tractului urinar (ITU). Analiza urocultură depistează şi identifică bacteriile din urină.
