Origine și istorie
Bobul tonka provine din semințele arborelui Dipteryx odorata, originar din America de Sud (în special Venezuela, Brazilia și Guyana).
Arborele produce păstăi lemnoase, iar în interiorul acestora se află semințele – cunoscute ca boabe tonka.
În secolul al XIX-lea, tonka a început să fie importată în Europa, fiind foarte apreciată în parfumerie și gastronomie. Datorită aromei sale unice, a devenit rapid un ingredient de lux, adesea comparat cu vanilia.
CITEȘTE ȘI: Aroma deosebită a păstăii de vanilie – Exquis
Bobul Tonka – aroma misterioasă a cofetăriei fine
Aroma bobului tonka
Când este uscat, bobul tonka dezvoltă o aromă complexă și sofisticată, ce combină mai multe note:
• vanilie intensă
• migdale amare
• cacao fină și caramel
• uneori chiar ușoare accente de tabac și scorțișoară.
Această combinație îl face extrem de versatil și apreciat în deserturi rafinate, dar și în băuturi sau chiar în unele preparate sărate.
Cum se folosește în gastronomie
Bobul tonka nu se consumă ca atare, ci se răzuiește fin (similar cu nucșoara) sau se infuzează în lichide calde (lapte, frișcă, siropuri).
Se folosește în cantități mici, pentru că aroma este puternică.
Utilizări comune:
Cofetărie și patiserie: creme, ganache-uri, înghețată, mousse, frișcă aromată.
Băuturi: cocktailuri, cafea, ciocolată caldă, lichioruri.
Preparatele sărate: uneori apare în bucătăriile moderne pentru a da o notă exotică unor sosuri sau marinate.
Bobul Tonka – aroma misterioasă a cofetăriei fine
Contraindicații și reglementări
Bobul tonka conține cumarina, o substanță naturală cu miros intens. În cantități mari, aceasta poate fi toxică pentru ficat și rinichi.
În Uniunea Europeană, este permisă utilizarea controlată, fiind considerat sigur în doze mici.
În practică, un singur bob tonka ras fin poate aromatiza multe porții de cremă, frișcă sau ganache.
Niciun cofetar nu folosește cantități mari, pentru că aroma e oricum foarte puternică.
NU e periculos dacă îl folosești corect – câteva răzuiri fine sunt suficiente pentru un desert întreg.
Devine problematic doar dacă este consumat excesiv sau în mod regulat, lucru care oricum nu se face în gastronomie.










