Cum poate vocea să fie un semn al demenței înainte de orice alt simptom. Problemele de memorie, dificultatea de a găsi cuvintele sau dezorientarea sunt printre semnele cunoscute ale declinului cognitiv. Un studiu amplu arată însă că un indiciu mult mai puțin evident ar putea apărea la nivelul vocii.
Răgușeala persistentă, o voce mai slabă sau mai suflată, modificările de tonalitate, pierderea clarității ori reducerea volumului au fost asociate cu o probabilitate mai mare de apariție ulterioară a declinului cognitiv sau demenței.
Cercetarea, publicată în Journal of Voice, a analizat date medicale de la peste 833.000 de pacienți și este primul studiu de asemenea dimensiuni care investighează separat legătura dintre tulburările diagnosticate ale vocii și declinul cognitiv.
Vocea ar putea ascunde un indiciu despre sănătatea creierului
Tulburările analizate nu înseamnă simpla răgușeală ocazională după o răceală sau după ce cineva a vorbit prea mult.
CITEȘTE ȘI: Șapte medicamente prescrise frecvent, asociate cu un risc mai mare de demență. Ce arată studiile
Cercetătorii s-au concentrat asupra persoanelor care aveau diagnosticate probleme ale vocii, printre care modificări ale:
- clarității;
- tonalității;
- volumului;
- calității vocii;
- controlului vocii;
- registrului vocal.
Echipa condusă de cercetători de la Drexel University College of Medicine a comparat pacienții cu tulburări de voce cu persoane fără probleme de voce sau de auz și a urmărit ulterior apariția diagnosticului de afectare cognitivă sau demență.
Analiza a început la cel puțin un an după diagnosticul tulburării de voce sau al hipoacuziei, pentru a reduce riscul ca problemele cognitive deja evidente să explice diagnosticul inițial.
Riscul a fost cu 58% mai mare într-unul dintre grupuri
Una dintre cele mai interesante observații a apărut la persoanele care aveau o tulburare de voce, dar nu aveau și pierdere de auz.
Potrivit rezultatelor comunicate de Drexel University, acest grup a avut un risc cu aproximativ 58% mai mare de afectare cognitivă sau demență față de persoanele fără tulburări de voce sau auz.
În analiza generală publicată în studiu, prezența unei tulburări de voce a fost asociată cu un risc cu aproximativ 29% mai mare de declin cognitiv comparativ cu grupul de control.
Diferența dintre cele două cifre apare deoarece cercetătorii au făcut mai multe comparații între grupuri și subgrupuri.
Pentru persoanele care aveau doar pierdere de auz, riscul a fost cu aproximativ 27% mai mare decât la grupul de control.
Voce modificată plus pierderea auzului, asocierea cea mai puternică
Cea mai mare diferență a fost observată la persoanele care aveau atât probleme ale vocii, cât și pierdere de auz.
În această situație, riscul de declin cognitiv a fost de aproximativ două ori mai mare decât în grupul fără cele două probleme.
Pierderea auzului este deja cunoscută ca factor asociat cu riscul de demență, motiv pentru care cercetătorii au folosit-o drept reper pentru a vedea cât de puternică este relația dintre voce și sănătatea cognitivă.
Rezultatul i-a surprins chiar și pe autorii studiului.
Dr. Robert T. Sataloff, profesor și șef al Departamentului de ORL – chirurgie a capului și gâtului la Drexel University College of Medicine, spune că până acum relația dintre tulburările vocii și declinul cognitiv a primit foarte puțină atenție.
„Tulburările vocii ar putea fi un semn mai timpuriu și mai puternic al declinului cognitiv decât pierderea auzului”, a declarat cercetătorul.
De ce s-ar putea schimba vocea înaintea altor simptome
Există mai multe explicații posibile, însă studiul nu a stabilit mecanismul.
Una dintre ipoteze este neurologică.
Producerea vocii este un proces mult mai complex decât pare. Creierul trebuie să coordoneze respirația, corzile vocale, mușchii laringelui, articularea cuvintelor și controlul fin al intensității și tonalității.
Modificările neurologice pot afecta uneori aceste mecanisme înainte ca alte simptome să devină evidente.
Un exemplu bine cunoscut este boala Parkinson. Tulburările de voce și vorbire pot apărea cu ani înaintea unor manifestări motorii evidente.
Modificările vocii au mai fost descrise în scleroza laterală amiotrofică, atrofia multisistemică și boala Alzheimer, notează autorii studiului din Journal of Voice.
O altă explicație ar putea fi izolarea socială
Relația ar putea funcționa și în sens indirect.
O persoană cu o voce foarte slabă, răgușită sau greu de înțeles poate evita conversațiile, întâlnirile și alte activități sociale.
„Vorbești, oamenii nu aud ce spui și, în cele din urmă, nu mai merită efortul”, explică dr. Sataloff.
Reducerea contactelor sociale poate însemna mai puțină stimulare cognitivă, iar izolarea socială este la rândul ei asociată cu un risc mai mare de declin cognitiv.
Studiul nu poate spune însă dacă tulburarea vocii este produsă de modificări neurologice timpurii, dacă retragerea socială explică o parte din asociere sau dacă există mai mulți factori care acționează simultan.
Răgușeala nu înseamnă că ai demență
Rezultatele nu trebuie interpretate în sensul că o persoană cu voce răgușită sau slabă dezvoltă automat demență.
Tulburările vocii sunt foarte frecvente și pot apărea din numeroase motive care nu au legătură cu sănătatea cognitivă.
Printre cauzele posibile se numără:
- refluxul gastroesofagian;
- infecțiile respiratorii;
- suprasolicitarea vocii;
- nodulii sau polipii corzilor vocale;
- paralizia unei corzi vocale;
- efectele fumatului;
- anumite boli neurologice;
- tumorile laringelui;
- modificările produse de înaintarea în vârstă.
Din acest motiv, o modificare persistentă a vocii trebuie mai întâi evaluată pentru a afla cauza.
Răgușeala care durează mai multe săptămâni, vocea care devine progresiv mai slabă, pierderea controlului sau schimbările inexplicabile de tonalitate merită discutate cu un medic ORL, mai ales dacă apar împreună cu probleme de memorie, limbaj sau orientare.
CITEȘTE ȘI: Nu orice mișcare protejează creierul. Activitatea asociată cu un risc mai mare de demență
Studiul nu demonstrează că tulburările vocii provoacă demență
Există o limitare foarte importantă.
Cercetarea a analizat retrospectiv dosare medicale electronice și nu a fost un studiu în care oamenii să fie urmăriți și testați neurologic după un protocol identic.
Prin urmare, rezultatele arată o legătură statistică, nu o relație de cauză și efect.
Persoanele care aveau simultan tulburări ale vocii și hipoacuzie erau, de asemenea, mai în vârstă și prezentau mai frecvent hipertensiune, boli cardiovasculare și diabet de tip 2, afecțiuni care pot influența și riscul cognitiv.
Cercetătorii spun că sunt necesare studii pentru a afla ce tipuri de tulburări ale vocii au cea mai puternică legătură cu declinul cognitiv și dacă tratarea problemelor vocale ar putea modifica evoluția acestuia.
Ar putea vocea deveni în viitor un biomarker pentru demență?
Este una dintre direcțiile interesante deschise de studiu.
Vocea poate fi înregistrată foarte simplu, inclusiv cu telefonul, iar caracteristici precum ritmul, intensitatea, tonalitatea, pauzele și stabilitatea vocală pot fi analizate digital.
În ultimii ani, cercetătorii au început deja să testeze algoritmi capabili să identifice modificări subtile ale vorbirii asociate cu deteriorarea cognitivă.
Noul studiu merge într-o direcție puțin diferită și arată că până și un diagnostic clinic obișnuit de tulburare a vocii poate purta informații despre riscul cognitiv ulterior.
Deocamdată, vocea nu poate fi folosită singură pentru diagnosticul Alzheimer sau al altei forme de demență. Dar o schimbare persistentă și inexplicabilă a vocii, mai ales dacă este însoțită de pierderea auzului sau de modificări ale memoriei și limbajului, ar putea reprezenta încă un motiv pentru o evaluare medicală.
