De ce pozitivismul toxic este dăunător pentru psihic și suflet. În spatele pozitivismului toxic se ascunde de obicei frica . Frica că emoțiile negative ne vor consuma. Frica de a pierde controlul. Frica că nu suntem „suficient de spirituali” dacă suferim. În loc să dezvoltăm maturitate emoțională și capacitatea de a fi prezenți atât în lumină, cât și în întuneric, alunecăm într-un ideal unilateral de „doar vibrații pozitive”, care în cele din urmă începe să submineze atât sănătatea mentală, cât și sufletul.
Aproape toată lumea a întâlnit cel puțin o dată oameni care spun cu mândrie că „își mențin vibrațiile la un nivel ridicat”, sunt mereu zâmbitori, plini de lumină și optimism. Din exterior, totul pare perfect: un zâmbet radiant, mesaje motivaționale, postări inspiratoare. Dar, de îndată ce aduci în discuție ceva cu adevărat dificil – un colaps financiar, o despărțire, boala unei persoane dragi, o perioadă de depresie sau tristețe profundă – atmosfera se schimbă.
În loc să întâlnești înțelegere, apropiere și un liniștit „Văd că te lupți”, în loc de sprijin, primești fraze precum: „Gândește pozitiv”, „Nu fi atât de negativ”, „Concentrează-te pe lucrurile bune”, „Totul se întâmplă cu un motiv”, „Totul este iubire” sau „Întotdeauna există ceva frumos în toate”. Pe hârtie, acestea sună spiritual și încurajator. În viața reală, astfel de afirmații provoacă adesea furie, dezamăgire, un sentiment de rușine și dorința de a evada din conversație.
Motivul este simplu: ceea ce experimentezi nu este un sprijin autentic, ci o formă a ceea ce este din ce în ce mai des numit pozitivitate toxică. În timp ce sufletul tău se străduiește să fie văzut și recunoscut în ceea ce trăiește, ți se oferă un strat de „vibrații pozitive” care neagă efectiv realitatea ta. În loc de ușurare, rămâi cu sentimentul că ceva nu este în regulă cu tine, deoarece nu poți „menține vibrațiile la un nivel ridicat”.
Pentru oricine se află cu adevărat pe calea trezirii spirituale, întâlnirea cu pozitivitatea toxică este aproape inevitabilă. Uneori vine din exterior – de la prieteni, guru, terapeuți sau comunități online – și alteori noi înșine, fără să știm, o creăm în interiorul nostru. De aceea este important să înțelegem exact ce este, cum să o recunoaștem, de ce este dăunătoare și cum să o abordăm într-un mod matur și conștient.
Ce este exact pozitivitatea toxică?
Pozitivismul toxic este impulsul compulsiv de a rămâne într-o „stare pozitivă” cu orice preț și de a repictă imediat orice este dureros, dificil sau neplăcut ca fiind „bun”. Este o dependență de gândirea pozitivă, dar nu într-un sens sănătos, ci ca o formă de evadare din realitate.
În loc să permitem întreaga gamă de emoții, inclusiv frica, tristețea, furia, gelozia și sentimentele de neputință, purtăm în noi o interdicție nescrisă: emoțiile negative nu ar trebui să existe sau ar trebui „reparate” foarte repede cu afirmații, mantre și concentrarea asupra luminii.
Pozitivismul toxic devine atunci un fel de fobie a negativității. De îndată ce apare ceva care ne amintește de fragilitatea umană, stresul, pierderea, moartea sau nedreptatea, o alarmă se declanșează în interiorul nostru și căutăm cea mai rapidă frază „pozitivă” posibilă.
Este important să facem distincția între acest lucru și optimismul sănătos. Optimismul sănătos vede clar că situația este dificilă, dar crede că există o cale de ieșire, sprijin și sens, permițând în același timp emoțiilor să curgă prin noi.
Pozitivismul toxic nu permite ca nimic să fie cu adevărat dificil. El șterge partea întunecată a experienței și ne arată că însăși suferința este un semn de „vibrații joase”, „dramă a ego-ului” sau „inconștiență”. Rezultatul este un conflict intern: mintea simte că ceva nu este în regulă, dar idealul spiritual interzice recunoașterea sinceră a acestui lucru.
CITEȘTE ȘI: Șapte obiceiuri pe care oamenii fericiți le practică
În spatele pozitivismului toxic se află de obicei frica. Frica că emoțiile negative ne vor consuma. Frica de a pierde controlul. Frica că nu suntem „suficient de spirituali” dacă suferim. În loc să dezvoltăm maturitate emoțională și capacitatea de a fi prezenți atât în lumină, cât și în întuneric, alunecăm într-un ideal unilateral de „doar vibrații bune”, care în cele din urmă începe să submineze atât sănătatea mentală, cât și sufletul.
