În 20 de ani de preoţie, părintele Mihai Andrei Aldea a spovedit mii de oameni care reprezintă sute de mii de ani de viaţă. În ultimele zile pe care le mai au de trăit, văzând moartea înaintea ochilor, cei mai mulţi îşi dau seama că şi-au irosit viaţa şi ajung să sfârşească în lacrimi.
De o simplitate pe care cu greu o mai gaseşti la un preot, Mihai Andrei Nedelea are o poveste extrem de interesantă. În adolescenţă era pasionat de genetică, studia corpul uman şi nu credea în Dumnezeu. Până într-o zi în care tot ştiinţa a fost cea care l-a dus aproape de Dumnezeu, alegând calea preoţiei.
CITEȘTE ȘI: Preotul ortodox care a plecat la ceruri de MÂNĂ cu torționarul său
Preotul Mihai Aldea a vorbit, pentru adevarul.ro, despre cele mai mari regrete pe care le au românii pe patul de moarte:
Probabil că cel mai frumos lucru pe care-l pot spune în clipa de faţă este realizarea faptului că oamenii nu sunt întotdeauna pierduţi. Am avut prilejul să spovedesc activişti de partid aflaţi pe patul morţii, ofiţeri de securitate care aveau fapte foarte grele pe sufletul lor. În ultimele zile de viaţă s-au pocăit, au plâns .
Văzând moartea înaintea ochilor şi-au dat seama că au fost răi, că şi-au irosit viaţa făcând lucruri cu adevărat rele. Asta mi-a arătat că sămânţa care este bună poate să încolţească şi în ultima clipă.
Care sunt cele mai mari regrete pe care le au oamenii pe patul de moarte? Cel mai des întâlnit regret este: „Nu am făcut copii“ sau „Am făcut prea puţini copii“.
Astăzi, cei mai mulţi oameni mor singuri. De multe ori se întâmplă ca unii copii să moară înaintea părinţilor sau în cazurile mai bune, pleacă în străinătate. Am spovedit mii de oameni care reprezintă sute de mii de ani de viaţă. Am văzut aceste vieţi în faţa ochilor mei.
CITEȘTE ȘI: Învăţăturile părintelui Paisie Aghioritul: Cum să te bucuri de beneficiile credinţei în viaţa de zi cu zi
În afară de regretul că nu au făcut mai mulţi copii, regretă că nu au făcut binele pe care puteau să-l facă. Cele mai mari mustrări de conştiinţă pe patul morţii, atunci câmd omul reuşeşte să fie sincer, se pot reduce la acest lucru: „Puteam să fac mult mai mult bine decât am făcut“.
