O tulburare psihică greu de recunoscut afectează mai ales femeile. Este adesea confundată cu stresul. Specialiștii atrag atenția asupra tulburării obsesiv-compulsive (TOC), cunoscută internațional sub abrevierea OCD, care poate rămâne mult timp nerecunoscută atunci când persoana afectată nu prezintă comportamentele repetitive asociate în mod obișnuit cu această afecțiune.
Un studiu publicat în Journal of Clinical Psychiatry a arătat că femeile au o probabilitate de aproximativ 1,6 ori mai mare de a dezvolta tulburare obsesiv-compulsivă decât bărbații.
Mai mult, o cercetare care a inclus 641 de pacienți a identificat 62 de tipuri de ritualuri compulsive. Multe nu presupun gesturi vizibile, precum spălatul excesiv pe mâini sau verificarea ușilor, ci se desfășoară exclusiv în mintea persoanei afectate.
Psihologii avertizează că identificarea corectă a simptomelor poate schimba considerabil eficiența tratamentului.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este mai frecventă la femei decât la bărbați
O meta-analiză realizată de cercetătorii Emily J. Fawcett, Hilary Power și Jonathan M. Fawcett, publicată în 2020 în Journal of Clinical Psychiatry, a evaluat 34 de studii epidemiologice din diferite regiuni ale lumii.
Analiza a urmărit prevalența tulburării obsesiv-compulsive la adulți și diferențele dintre femei și bărbați.
CITEȘTE ȘI: Cum a ajuns Adela Popescu să sufere de depresie și anxietate în perioada cea mai de succes a carierei sale
Rezultatele au arătat că:
- prevalența medie estimată a TOC la momentul evaluării era de aproximativ 1,1%;
- prevalența pe parcursul vieții era estimată la 1,3%;
- aproximativ 1,5% dintre femei și 1% dintre bărbați prezentau tulburarea pe parcursul vieții.
Diferența înseamnă că, în studiile analizate, femeile aveau o probabilitate de aproximativ 1,6 ori mai mare de a fi afectate.
Meta-analiza poate fi consultată în baza PubMed.
Rezultatele nu înseamnă că toate femeile care se confruntă cu anxietate au, în realitate, TOC. Cele două afecțiuni sunt distincte și pot apărea inclusiv la aceeași persoană.
Care este diferența dintre anxietate și tulburarea obsesiv-compulsivă
Confuzia apare deoarece ambele afecțiuni pot provoca frică, neliniște, dificultăți de concentrare și gânduri repetitive.
În tulburarea de anxietate generalizată, îngrijorările privesc frecvent situații reale sau posibile din viața de zi cu zi.
O persoană se poate teme permanent că își va pierde locul de muncă, că nu va reuși să își plătească facturile sau că cineva apropiat se va îmbolnăvi.
Gândurile sunt greu de controlat, apar în numeroase situații și pot afecta somnul, relațiile și activitățile profesionale.
În tulburarea obsesiv-compulsivă, problema centrală este apariția unor gânduri, imagini sau impulsuri nedorite, recurente, care produc anxietate ori un disconfort intens.
Acestea sunt numite obsesii.
Persoana încearcă adesea să reducă disconfortul prin comportamente sau ritualuri mentale repetitive, numite compulsii.
De exemplu, cineva poate avea permanent impresia că a uitat aragazul pornit, deși l-a verificat deja de mai multe ori.
Altcineva se poate teme că a provocat un accident și poate simți nevoia să își reconstituie mental fiecare gest pentru a se convinge că nu s-a întâmplat nimic.
Diferența importantă nu este neapărat subiectul îngrijorării, deoarece temerile pot semăna în cele două afecțiuni, ci felul în care apar gândurile și comportamentele prin care persoana încearcă să obțină certitudine sau liniștire.
Primul semn: gânduri care apar împotriva propriei voințe
Gândurile intruzive se numără printre manifestările caracteristice tulburării obsesiv-compulsive.
Pot apărea brusc, fără ca persoana să dorească să se gândească la subiectul respectiv.
Uneori, sunt atât de neplăcute încât provoacă rușine, vinovăție sau teama că ar spune ceva despre propria personalitate.
Psihologul clinician Levi Riven, citat de Women’s Health, explică faptul că obsesiile sunt adesea în contradicție cu valorile și convingerile persoanei.
În psihologie, fenomenul este descris prin termenul „egodistonic”.
O mamă, de exemplu, poate avea un gând intruziv despre posibilitatea de a-și răni copilul, deși nu dorește acest lucru și este profund tulburată de simpla apariție a imaginii mentale.
O altă persoană se poate teme că ar putea spune ceva ofensator într-o situație publică, fără să aibă intenția de a face acest lucru.
Prezența unui asemenea gând nu înseamnă că persoana dorește să îl pună în practică.
În TOC, tocmai caracterul nedorit al gândului și încercările repetate de a-l elimina pot provoca suferință.
Evaluarea clinică rămâne importantă pentru diferențierea gândurilor intruzive de alte manifestări psihice care pot necesita o abordare diferită.
Al doilea semn: verificarea repetată, chiar și atunci când totul este în regulă
Verificarea lucrurilor este un comportament obișnuit.
Majoritatea oamenilor se asigură că au încuiat ușa înainte să plece de acasă sau că au oprit aparatele electrice.
În tulburarea obsesiv-compulsivă, însă, verificarea poate deveni dificil de controlat.
Persoana se poate întoarce de mai multe ori pentru a vedea dacă ușa este încuiată, deși își amintește că a verificat-o.
După fiecare verificare apare o scurtă senzație de liniște.
Apoi, îndoiala revine.
Gândul că ar fi posibil să fi greșit declanșează încă o verificare.
În timp, ritualul poate deveni tot mai lung și poate întârzia plecarea la serviciu sau alte activități.
Potrivit National Institute of Mental Health din SUA, persoanele cu TOC își pot da seama că obsesiile și compulsiile sunt excesive, dar întâmpină dificultăți în încercarea de a le controla.
De regulă, ritualurile nu provoacă plăcere, ci doar o reducere temporară a anxietății.
Al treilea semn: ritualuri care se desfășoară numai în minte
O idee greșită despre TOC este că toate persoanele afectate se spală excesiv pe mâini, fac curățenie sau aranjează obiectele într-o anumită ordine.
În realitate, comportamentele compulsive pot fi mult mai greu de observat.
Unele persoane repetă în gând anumite cuvinte, numără, își verifică amintirile sau încearcă să înlocuiască un gând considerat periculos cu unul liniștitor.
Altele își analizează la nesfârșit emoțiile și reacțiile pentru a se convinge că nu au făcut nimic greșit.
Un studiu publicat în 2023 în revista Psychological Assessment a analizat dosarele a 641 de adulți care primiseră tratament intensiv pentru TOC.
Cercetătorii, coordonați de Caitlin M. Pinciotti, au identificat 62 de ritualuri compulsive distincte, grupate în opt categorii.
Printre cele mai întâlnite se numărau evitarea situațiilor neplăcute, căutarea repetată a confirmărilor, verificarea, curățenia excesivă și ruminația mentală.
Rezultatul este important deoarece arată că manifestările tulburării sunt mult mai variate decât stereotipurile cunoscute.
Cercetarea a fost realizată pe pacienți care primeau tratament intensiv, astfel că frecvența ritualurilor identificate nu trebuie extrapolată automat la toate persoanele cu TOC.
Al patrulea semn: nevoia permanentă de a primi confirmări
Unele persoane cu TOC îi întreabă în mod repetat pe cei apropiați dacă au făcut ceva greșit, dacă sunt în siguranță sau dacă un anumit eveniment s-a petrecut cu adevărat.
La prima vedere, comportamentul poate părea o manifestare a nesiguranței sau a anxietății.
Însă mecanismul poate fi diferit.
O persoană cu TOC caută uneori o certitudine absolută, imposibil de obținut în viața de zi cu zi.
După ce primește o confirmare, se liniștește temporar.
Apoi apare o nouă îndoială, iar întrebarea este repetată.
Psihologul Simone Leavell-Bruce, specializată în tulburarea obsesiv-compulsivă, explică faptul că asigurările oferite constant pot întreține ciclul obsesiilor și compulsiilor.
Problema nu este sprijinul emoțional primit din partea familiei, ci transformarea confirmărilor într-un ritual repetitiv care împiedică persoana să tolereze incertitudinea.
Al cincilea semn: gândurile sunt analizate ore întregi, fără să apară o soluție
Ruminația reprezintă tendința de a analiza repetat o problemă, o amintire sau o temere.
Ea poate apărea în mai multe tulburări psihice, inclusiv în anxietate și depresie.
În TOC, ruminația poate funcționa ca un ritual mental.
De exemplu, cineva care se teme că a jignit o persoană poate reconstitui ore întregi conversația, încercând să își amintească exact fiecare cuvânt.
Scopul nu este neapărat înțelegerea unei situații, ci eliminarea completă a îndoielii.
Problema este că, de cele mai multe ori, certitudinea căutată nu apare.
Astfel, procesul se repetă și poate ajunge să ocupe o parte considerabilă a zilei.
În anxietatea generalizată, ruminația este adesea orientată către evenimente viitoare și posibilele lor consecințe.
În TOC, ea poate avea drept scop verificarea unei amintiri, a unei intenții sau a semnificației unui gând intruziv.
Diferența nu este absolută, iar cele două tipare se pot suprapune.
De ce tratamentul obișnuit pentru anxietate poate să nu funcționeze
Una dintre cele mai importante consecințe ale confuziei dintre anxietate și TOC privește alegerea psihoterapiei.
Terapia cognitiv-comportamentală este folosită în ambele afecțiuni, dar intervențiile trebuie adaptate mecanismelor specifice.
În anxietatea generalizată, tratamentul poate include identificarea îngrijorărilor, evaluarea interpretărilor catastrofice și dezvoltarea unor metode de gestionare a incertitudinii.
În tulburarea obsesiv-compulsivă, o metodă recomandată este expunerea cu prevenirea răspunsului, cunoscută sub abrevierea ERP.
Aceasta presupune ca persoana, sub îndrumarea terapeutului, să se confrunte treptat cu situații care declanșează obsesiile, fără să execute ritualurile folosite anterior pentru reducerea anxietății.
De exemplu, o persoană care verifică de zece ori dacă a încuiat ușa poate învăța treptat să tolereze disconfortul provocat de plecarea de acasă fără verificări suplimentare.
Tratamentul nu urmărește să convingă persoana că nu există absolut niciun risc, ci să o ajute să gestioneze incertitudinea fără comportamente compulsive.
Potrivit ghidului NICE pentru tulburarea obsesiv-compulsivă, terapia cognitiv-comportamentală care include ERP este o intervenție recomandată pentru pacienții cu TOC.
Pentru formele moderate sau severe pot fi indicate și medicamente din categoria inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, în funcție de evaluarea specialistului.
Este incorect să afirmăm că terapia cognitiv-comportamentală pentru anxietate ar fi, în sine, periculoasă pentru TOC. Problema apare atunci când intervenția nu este adaptată și ajunge să consolideze ritualurile de verificare sau căutarea repetată a asigurărilor.
CITEȘTE ȘI: Nu lăsa anxietatea să te doboare: Cum poți ieși din sfera gândurilor negre și a emoțiilor copleșitoare
Cum își poate da seama o persoană că are nevoie de ajutor
Nu orice grijă repetitivă reprezintă o obsesie și nu orice obicei este o compulsie.
Oamenii pot avea gânduri intruzive ocazionale fără să sufere de o tulburare psihică.
Semnalele devin mai importante atunci când manifestările sunt greu de controlat, provoacă suferință și afectează funcționarea zilnică.
Specialiștii NIMH explică faptul că persoanele cu TOC pot petrece mai mult de o oră pe zi cu obsesiile sau compulsiile.
Totuși, durata nu este singurul criteriu relevant.
Dacă simptomele afectează semnificativ relațiile, munca, somnul sau activitățile zilnice, evaluarea medicală poate fi justificată chiar și atunci când timpul ocupat de ritualuri este mai mic.
Un alt semn important este senzația că persoana trebuie să execute anumite gesturi sau verificări pentru a preveni o catastrofă, deși recunoaște că legătura dintre cele două poate fi nerealistă.
Diagnosticul trebuie stabilit de un specialist în sănătate mintală, după evaluarea simptomelor și excluderea altor cauze posibile.
