Uiți nume, pierzi cheile și nu mai știi de ce ai intrat într-o cameră? Cauza poate fi alta decât demența. Ai intrat într-o cameră și ai uitat de ce. Nu mai găsești cheile, deși erai convins că le-ai pus în locul obișnuit. Sau întâlnești o persoană cunoscută și numele pur și simplu nu-ți vine în minte.
Astfel de episoade îi fac pe mulți oameni să se gândească imediat la Alzheimer sau demență, mai ales după o anumită vârstă. În realitate, lapsusurile de memorie pot avea numeroase alte explicații, iar unele sunt temporare și tratabile.
Dr. Tommy Wood, profesor de pediatrie și neuroștiințe la University of Washington, a explicat pentru Fox News că stresul, oboseala și lipsa de atenție se află frecvent în spatele uitării banale. Atunci când atenția este împărțită între mai multe lucruri, informația poate să nu fie înregistrată suficient de bine sau poate fi mai greu de accesat ulterior.
Iar National Institute on Aging confirmă că pierderea ocazională a unor obiecte, uitarea unui cuvânt sau a unei plăți pot apărea în procesul normal de îmbătrânire. Semnalul de alarmă este schimbarea repetată care începe să împiedice activitățile cotidiene.
CITEȘTE ȘI: Paradox explicat de neurologi: Cum te ajută uitarea să ai un creier sănătos
Stresul și oboseala pot face memoria să pară mai slabă
Pentru ca o informație să devină amintire, creierul trebuie mai întâi să-i acorde atenție.
Memoria implică mai multe etape: informația este înregistrată, stocată și apoi recuperată atunci când avem nevoie de ea. Dacă ești epuizat, stresat sau preocupat de mai multe lucruri simultan, procesul poate fi perturbat.
De exemplu, cineva poate pune cheile pe masă în timp ce vorbește la telefon și se gândește la întâlnirea de a doua zi. Câteva minute mai târziu, nu își amintește unde le-a lăsat.
Problema nu înseamnă neapărat că amintirea a fost „ștearsă”. Este posibil ca atenția să nu fi fost suficient de concentrată asupra gestului inițial.
Cleveland Clinic subliniază că oboseala și somnul de slabă calitate pot face creierul să întâmpine dificultăți atât în formarea, cât și în accesarea amintirilor, fără ca persoana să aibă propriu-zis o boală a memoriei.
Lipsa somnului poate da senzația de „ceață” mentală
O noapte proastă nu produce doar somnolență.
Somnul este implicat în procesele prin care informațiile recente sunt consolidate și păstrate. Când odihna este insuficientă, pot apărea dificultăți de concentrare, încetinirea gândirii și senzația că memoria „nu mai funcționează”.
Problema poate deveni mai pronunțată dacă somnul este afectat constant.
Apneea obstructivă de somn este un exemplu important. Persoana poate dormi aparent suficiente ore, dar respirația este întreruptă repetat în timpul nopții. Somnul devine fragmentat, iar în timpul zilei pot apărea oboseală, probleme de atenție și memorie. Mayo Clinic include apneea de somn printre cauzele potențial reversibile ale tulburărilor de memorie.
Deficitul de vitamina B12 poate imita problemele cognitive
O altă cauză care merită verificată este deficitul de vitamina B12.
Vitamina B12 participă la funcționarea sistemului nervos și la formarea globulelor roșii. Nivelurile prea mici pot provoca oboseală, furnicături, slăbiciune și probleme de memorie sau concentrare.
National Institute on Aging include nivelul scăzut de vitamina B12 printre cauzele medicale care pot afecta memoria și care pot fi tratate după identificarea problemei.
Deficitul devine mai frecvent odată cu vârsta, dar poate apărea și în urma unor probleme de absorbție, a anumitor boli digestive sau a unor medicamente.
O analiză de sânge poate ajuta la identificarea deficitului.
Tiroida poate fi de vină
Hipotiroidismul, situația în care glanda tiroidă produce prea puțini hormoni, poate provoca încetinirea proceselor fizice și mentale.
Printre manifestări pot apărea oboseală, lipsă de energie, dificultăți de concentrare și uitare.
Cleveland Clinic menționează atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul printre problemele endocrine care pot produce „brain fog” și tulburări de memorie. Tratarea bolii tiroidiene poate ameliora simptomele cognitive atunci când aceasta este cauza.
Din acest motiv, evaluarea unei persoane care se plânge de probleme noi de memorie poate include și teste ale funcției tiroidei.
Unele medicamente pot afecta memoria
O cauză ușor de trecut cu vederea se află chiar în dulăpiorul cu medicamente.
Anumite medicamente pot provoca somnolență, încetinirea gândirii, confuzie sau probleme de memorie, iar riscul poate fi mai mare la persoanele în vârstă care iau simultan mai multe tratamente.
Printre categoriile asociate cu asemenea efecte se numără unele:
- antihistaminice;
- benzodiazepine și alte sedative;
- medicamente cu efect anticolinergic;
- opioide;
- unele tratamente pentru incontinență urinară.
Mayo Clinic enumeră medicamentele și combinațiile de medicamente printre cauzele potențial reversibile ale problemelor de memorie.
Asta nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt fără acordul medicului. Dacă problemele au apărut după introducerea unui medicament nou sau schimbarea unei doze, informația trebuie discutată cu medicul.
Depresia și anxietatea pot semăna cu declinul cognitiv
Depresia nu se manifestă întotdeauna doar prin tristețe.
Poate apărea o încetinire a gândirii, dificultatea de a se concentra, lipsa motivației și impresia că memoria s-a deteriorat.
Anxietatea severă poate produce probleme asemănătoare. O mare parte din atenție este consumată de gândurile repetitive și de starea permanentă de alertă, iar informațiile din jur sunt procesate mai puțin eficient.
National Institute on Aging arată că depresia și anxietatea se numără printre cauzele care pot afecta memoria și că problemele cognitive asociate unor perioade de stres intens se pot ameliora după reducerea stresului sau tratarea afecțiunii.
Totuși, depresia și demența se pot suprapune, iar depresia este și unul dintre factorii asociați cu un risc mai mare de demență pe termen lung. Simptomele persistente necesită evaluare medicală, nu presupunerea automată că explicația este una sau alta.
Problemele de auz și vedere pot influența și ele creierul
Pierderea auzului poate crea impresia unei probleme de memorie.
Dacă o persoană nu aude corect o conversație, informația nu poate fi înregistrată complet, iar ulterior poate părea că „a uitat” ceea ce i s-a spus.
Auzul și vederea netratate sunt importante și din alt motiv.
Comisia Lancet din 2024 a inclus pierderea auzului și pierderea vederii netratate printre cei 14 factori modificabili asociați cu riscul de demență. Datele comisiei estimează că abordarea acestor factori de-a lungul vieții ar putea preveni sau întârzia aproape 45% dintre cazurile de demență la nivel populațional.
Asta nu înseamnă că 45% dintre persoanele care poartă aparat auditiv vor evita demența. Estimarea se referă la contribuția combinată a tuturor factorilor modificabili la nivel de populație.
Când uitarea începe să fie îngrijorătoare
Diferența dintre uitarea obișnuită și o problemă cognitivă serioasă nu poate fi stabilită după un singur episod.
Mult mai important este tiparul.
National Institute on Aging oferă câteva exemple foarte clare.
Este relativ obișnuit să uiți ocazional o plată. Devine îngrijorător când nu mai poți gestiona facturile în mod repetat.
Este normal să uiți pentru moment ce zi este și să-ți amintești ulterior. Este diferit să pierzi frecvent noțiunea datei sau a perioadei din an.
Este normal să nu găsești uneori un cuvânt. Problemele persistente de a purta o conversație sunt altceva.
Și este normal să pierzi obiecte din când în când. În demență, persoana poate pune frecvent lucrurile în locuri neobișnuite și nu mai reușește să-și reconstituie pașii pentru a le găsi.
Un semn important este pierderea independenței
Demența nu este definită pur și simplu prin „uitare”.
Problemele cognitive devin suficient de importante încât interferează cu independența persoanei.
Semnele care merită evaluate includ:
- repetarea acelorași întrebări într-un interval scurt;
- uitarea completă a unor conversații recente;
- rătăcirea pe un traseu familiar;
- dificultatea de a gestiona banii;
- incapacitatea de a urma o rețetă sau o activitate cunoscută;
- schimbări evidente de judecată;
- probleme tot mai mari de limbaj;
- confuzie privind timpul sau locul.
National Institute on Aging recomandă discutarea cu medicul atunci când schimbările de memorie sau gândire devin îngrijorătoare.
CITEȘTE ȘI: Studiu cu rezultate total neaşteptate: Cum poate fi uitarea un semn de inteligenţă peste medie
Faptul că observi problema nu exclude Alzheimerul
Dr. Tommy Wood a remarcat în interviul Fox News că o persoană care își observă singură lapsusurile poate avea, deseori, o problemă de atenție sau recuperare a informației, mai degrabă decât incapacitatea de a forma amintiri noi.
Ideea poate fi liniștitoare, dar nu trebuie folosită ca test.
Persoanele aflate în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer sau cu deficit cognitiv ușor pot fi foarte conștiente de faptul că memoria lor s-a schimbat.
De aceea, întrebarea nu este doar „Îmi dau seama că uit?”, ci mai ales „S-a schimbat memoria mea față de cum era înainte și îmi afectează viața?”
Când merită făcute investigații
Dacă problemele persistă, se agravează sau sunt observate și de familie, evaluarea medicală poate identifica atât boli neurologice, cât și cauze care pot fi tratate.
Medicul poate analiza tratamentele administrate și poate recomanda, în funcție de situație, teste cognitive și analize pentru identificarea unor probleme precum deficitul de vitamina B12, tulburările tiroidiene, dezechilibrele metabolice sau alte afecțiuni.
În anumite situații sunt necesare și investigații imagistice.
Mesajul important este că uitarea unui nume sau pierderea cheilor nu echivalează automat cu debutul demenței. Stresul, lipsa somnului, depresia, unele medicamente, deficitul de vitamina B12 și problemele tiroidei se numără printre explicațiile posibile.
Dar nici lapsusurile repetate nu trebuie ignorate atunci când încep să schimbe modul în care o persoană își desfășoară viața de zi cu zi.
