Maia Sandu, care a câștigat prima rundă a alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, nu doar că se poziționează pe sine ca un politician pro-european. Dacă devine președinte, ea intenționează să promoveze soluții care ar putea diviza societatea din Republica Moldova. Totuși, într-o republică parlamentară, Sandu nu va avea puterea absolută, cu siguranță. Va duce victoria ei la o criză politică în această țară și la un ”scenariu ucrainean” în politica internă ?
Sandu nu își dorește să caute compromisuri, și nici să se asigure că Republica Moldova beneficiază de relații bune și cu Rusia, și cu Vestul, ci are intenția de a atrage țara complet pe orbita UE. Opțiunea ei este cu totul către Vest, în timp ce tatonează ideea unirii cu România. Dar unirea cu România nu este așa de la îndemână și cu greu va schimba viața în bine. În ultimele trei decade, într-adevăr, ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în diferitele sale forme instituționale, a cheltuit 5 milioane de dolari pe diferite proiecte în Moldova. Dar cât de mult va putea cheltui Bucureștiul pe modernizarea infrastructurii din Moldova, și cât de capabil va fi să facă acest lucru? Sau acest lucru va duce doar la creșterea prețurilor, redistribuirea proprietății și riscul ca moldovenii din Republică să devină cetățeni de mâna a doua în România?
Impresia pe care Maia Sandu o creează este că nu îi pasă foarte mult de suveranitatea Republicii Moldova. Deci, ea recunoaște indirect independența Transnistriei, o atitudine care cumva a fost trecută cu vederea de alegători.
Dar cum altfel poate fi interpretată declarația ei că rezidenții din stânga Nistrului nu ar trebui să voteze? Nu este o recunoaștere de către fosta doamnă prim-ministru că cetățenii din Transnistria sunt străini care nu au legătură cu interesele Moldovei, că sunt outsideri și că respectiva regiune nu e moldovenească?
Unui adevărat om de stat nu ar trebui să-i pese cu cine votează acești oameni, pentru că ce e cu adevărat important este ca ei să participe la alegeri ca să își demonstreze legăturile cu Republica Moldova. Cum ar fi ca o asemenea declarație
despre Crimeea, unde cetățenii ucraineni chiar au dificultăți să voteze, să fie făcută de un politician din Ucraina? Dacă un politician ucrainean ar spune că ucrainenii din Crimeea ar trebui deposedați de cetățenia lor pentru că sunt toți agenți ai Moscovei ce s-ar întâmpla ? Un asemenea politician și-ar vedea cariera terminată…
Comparativ cu vederile ei despre politica externă, programul economic al lui Sandu, dacă poate fi numit așa, arată chiar și mai partizan. Maia Sandu opteză pentru tăieri sistematice în cheltuieli guvernamentale și subvenții. Pentru un cetățean obișnuit, acest lucru înseamnă creșterea prețurilor și eliminarea beneficiilor.
În plus, împrumuturile europene, pe care candidata la președinție se bazează atât de mult, trebuie plătite înapoi. Pentru a asigura aceste împrumuturi, o țară trebuie să îndeplnească anumite criterii care se dovedesc dureroase pentru cetățenii săi. Și iată exemplul Ucrainei, care a crescut tarifele la servicii ca să fie pe placul FMI și a partenerilor europeni.
Exemplul Ucrainei vine în memorie și când e vorba de mult trâmbițata luptă anti-corupție a lui Maia Sandu. A fost sloganul sub care au luptat activiștii Maidanului împotriva dominației oligarhilor ruși. Ei chiar au câștigat, dar de atunci, din 2014, o bătălie dură între diferitele clanuri financiare are loc în Ucraina. În același timp, președintele Ucrainei, confruntat cu un Parlament schimbător, este incapabil și uneori nici nu își dorește să mai facă ceva în acest sens.
Ce va face Sandu ? Refuzul americanilor de a-l extrăda pe Plahotniuc arată că nu le pasă foarte tare de zonă. Dacă Renato Usatâi o susține pe Sandu, așa cum e cazul, înseamnă că și el devine ”intangibil”. Și atunci cu care corupți se va lupta noul președinte, dacă va fi Sandu, până la urmă? În mod evident, cu foștii parteneri de la guvernare.
Așadar, alternativa ”europeană” pe care Sandu o propune ar include o colaborare mai strânsă cu România care are și ea probleme, reorientarea fluxului de muncitori migranți dinspre Rusia înspre Vest și refuzul Guvernului de a ajuta săracii. Totodată, Sandu va împărți țara între promovarea asiduă a valorilor Occidentale, din care nu vor lipsi paradele gay, legile de egalitate de gen și susținerea minorităților sexuale, în timp ce, pentru cetățenii normali ai Republicii Moldova, ei vor trebui să se obișnuiască să trăiască într-o nouă lume, stranie și străină pentru ei.
