Aflat la al doilea mandat în fruntea Federației Române de Yachting, Alexandru Micu (40 de ani) și-a dedicat toată viața acestui sport ale cărui taine le-a deprins de la 3 ani, de când părinții săi, ambii antrenori de yachting, l-au învățat să meargă cu barca cu vele. Drept urmare, la la 6 ani făcea singur turul lacului Siutghiol, din Constanța! Toată ziua pe barcă, el a ajuns chiar să descopere ascunzătorile braconierilor!
„Cumva, m-am născut pe lacul Siutghiol. La 3 ani știam să merg cu optimistul, bineînțeles, la un nivel de începător. În jurul vârstei de 6 ani, părinții mei, amândoi antrenori de yachting, mă lăsau singur cu barca pe lac și știam absolut toate cotloanele lacului ăsta care nu e chiar mic, are în jur de 10 km lungime și aproximativ 3,5 km lățime în punctul lui cel mai lat.
Știam inclusiv locurile în care braconierii tăiau canale în stuf pentru a se ascunde de poliție. Îmi lua cam o zi întreagă să fac o tură. Îmi aduc aminte că și în perioada în care eram sportiv de performanță aveam 3 antrenamente pe zi, de foarte multe ori ele erau legate, adică timpii de odihnă erau pe barcă, pe lac, așa că stăteam pe apă între 8 și 12 ore”, mărturisește președintele Federației Române de Yachting.
CITEȘTE ȘI: Studiu alarmant al specialiştilor: Ce riscăm dacă petrecem mult timp în faţa televizorului – e foarte GRAV
A fost la un pas de o tragedie
Chiar dacă era un sportiv antrenat, Alexandru Micu a trecut și prin momente critice din cauza lipsei de experiență. „Aveam 9 ani și undeva la vreo 3 kilometri de baza noastră nautică am căzut în apă și în mintea mea am zis: <<nici un fel de problemă, voi înota până la barcă, și ce dacă e vânt tare?>> Nu s-a întâmplat așa, barca a fost luată mai departe de vânt, am zis acum o să înot și mai repede, să vezi cum ajung la barcă.
Deja în mintea mea și vedeam numărul de brațe la care voi pune mâna pe partea laterală a bărcii. Numai că și de data aceasta s-a întâmplat să nu ajungă mâna unde am preconizat eu. Și barca era la o distanță dublu față de inițial. Drept pentru care am pierdut barca, a trebuit să înot. Apa era destul de rece, dar noi aveam echipament de protecție, adică vesta de salvare obligatorie la absolut oricine indiferent de cât de bun înotător este și aveam, de asemenea, neopren.
Așa am reușit să supraviețuiesc practic unei perioade de aproape o oră într-o apă destul de rece, fără să fac ulterior hipotermie. Nu a fost plăcut. Am fost salvat la 3 metri de mal de tata, care în tot timpul acesta mă căuta pe apă”, povestește Alexandru Micu.
