Infecțiile tăcute care pot duce la cancer. Milioane de oameni le poartă fără să știe. Unele infecții pot avea consecințe care depășesc simptomele unei răceli sau ale unei boli acute. Anumite virusuri, bacterii și paraziți sunt asociate cu un risc crescut de a dezvolta cancer, mai ales atunci când infecția persistă în organism. Printre agenții infecțioși implicați se numără virusul papiloma uman (HPV), virusurile hepatitice B și C și bacteria Helicobacter pylori.
Potrivit unei analize internaționale publicate în octombrie 2026 în revista The Lancet Oncology, aproximativ 2,3 milioane de cazuri noi de cancer la nivel mondial, înregistrate în 2024, au fost atribuite unor infecții. Cifra reprezintă aproximativ 12% din totalul cazurilor noi de cancer. Rezultatele subliniază importanța vaccinării, a testării și a tratării infecțiilor care pot fi prevenite sau controlate.
Cum pot contribui infecțiile la apariția cancerului
Nu orice infecție crește riscul de cancer și nici persoanele infectate cu un agent patogen asociat cu această boală nu vor dezvolta neapărat tumori.
Riscul depinde de tipul agentului infecțios, de persistența infecției, de starea sistemului imunitar și de alți factori individuali. Unele infecții pot provoca inflamație cronică, pot afecta funcționarea normală a celulelor sau pot modifica mecanismele prin care organismul controlează dezvoltarea acestora.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 10% dintre cazurile de cancer diagnosticate la nivel mondial în 2022 au fost asociate cu infecții cancerigene. Diferența față de estimările mai recente reflectă perioadele și metodele de calcul diferite.
12 agenți infecțioși asociați cu riscul de cancer
Cercetările internaționale au identificat mai multe virusuri, o bacterie și trei tipuri de paraziți pentru care există dovezi suficiente privind legătura cu anumite forme de cancer. Lista de mai jos prezintă cei 12 agenți infecțioși analizați într-un studiu global publicat în 2026.
1. Helicobacter pylori
Bacteria Helicobacter pylori infectează mucoasa stomacului și poate provoca gastrită cronică și ulcer gastric. Infecția persistentă este asociată cu un risc crescut de cancer gastric și de limfom gastric de tip MALT.
Este unul dintre agenții infecțioși care contribuie cel mai mult la numărul global de cancere asociate infecțiilor, potrivit healthandme.com. Depistarea și tratarea infecției pot reduce riscul de apariție a cancerului gastric.
2. Virusul papiloma uman (HPV)
HPV este un grup de virusuri din care anumite tipuri pot provoca modificări celulare ce evoluează, în timp, spre cancer. Infecția persistentă cu tipuri HPV cu risc oncogen ridicat este cauza principală a cancerului de col uterin. De asemenea, virusul este asociat cu unele cancere anale, peniene, vulvare, vaginale și orofaringiene.
Vaccinarea împotriva HPV și participarea la programele de screening recomandate sunt măsuri importante de prevenție.
3. Virusul hepatitic B (HBV)
Virusul hepatitic B afectează ficatul și poate provoca o infecție acută sau cronică. În cazul infecției cronice, inflamația și deteriorarea persistentă a ficatului pot crește riscul de cancer hepatic.
Există un vaccin eficient împotriva hepatitei B, iar identificarea persoanelor infectate permite monitorizarea și gestionarea corespunzătoare a bolii.
4. Virusul hepatitic C (HCV)
Hepatita C poate deveni cronică și poate provoca, în timp, fibroză hepatică, ciroză și cancer de ficat. Spre deosebire de hepatita B, hepatita C nu poate fi prevenită prin vaccinare. Totuși, tratamentele antivirale moderne pot vindeca infecția la majoritatea pacienților, reducând riscul de complicații hepatice.
Depistarea este importantă deoarece infecția poate evolua ani la rând fără simptome evidente.
5. Virusul Epstein-Barr (EBV)
Virusul Epstein-Barr face parte din familia herpesvirusurilor și este cunoscut pentru rolul său în apariția mononucleozei infecțioase. Deși foarte multe persoane sunt infectate cu acest virus de-a lungul vieții, numai o mică parte dezvoltă cancere asociate. Printre acestea se numără anumite limfoame și cancerul nazofaringian.
Infecția cu EBV nu înseamnă automat că o persoană va dezvolta cancer. Riscul depinde de mai mulți factori, inclusiv de particularitățile sistemului imunitar.
6. Herpesvirusul asociat sarcomului Kaposi (KSHV)
Cunoscut și sub denumirea de herpesvirus uman 8 (HHV-8), acest agent infecțios este asociat cu sarcomul Kaposi, un tip de cancer care afectează vasele de sânge.
Virusul poate fi implicat și în apariția unor forme rare de limfom. Riscul de dezvoltare a acestor afecțiuni este mai mare în anumite situații în care sistemul imunitar este slăbit, inclusiv la unele persoane cu infecție HIV.
7. Virusul limfotrop al celulelor T umane de tip 1 (HTLV-1)
HTLV-1 este un retrovirus care infectează anumite celule ale sistemului imunitar. Într-un procent redus dintre persoanele infectate, poate provoca leucemie/limfom cu celule T al adultului.
Infecția poate persista timp îndelungat fără manifestări evidente, iar boala malignă se dezvoltă doar la o parte dintre persoanele infectate.
8. Schistosoma haematobium
Schistosoma haematobium este un parazit care provoacă schistosomiaza urogenitală, o boală întâlnită în special în anumite regiuni din Africa și Orientul Mijlociu.
Infecția cronică poate afecta tractul urinar și este asociată cu un risc crescut de cancer al vezicii urinare.
Transmiterea are loc prin contactul cu apă dulce contaminată, în care se găsesc forme ale parazitului. Prevenția presupune evitarea expunerii la surse de apă cu risc și măsuri de sănătate publică în regiunile afectate.
9. Opisthorchis viverrini
Acest parazit este un vierme plat care infectează căile biliare. Infecția apare în special în anumite regiuni din Asia de Sud-Est și este asociată cu un risc crescut de colangiocarcinom, un cancer al căilor biliare.
Transmiterea se produce prin consumul de pește de apă dulce crud sau insuficient preparat termic, contaminat cu larvele parazitului.
10. Clonorchis sinensis
La fel ca Opisthorchis viverrini, Clonorchis sinensis este un parazit care afectează căile biliare și este asociat cu apariția colangiocarcinomului.
Infecția este întâlnită în special în anumite zone din Asia de Est. Consumul de pește de apă dulce crud sau insuficient preparat termic poate favoriza transmiterea parazitului.
11. Poliomavirusul celulelor Merkel
Poliomavirusul celulelor Merkel este un virus asociat cu carcinomul cu celule Merkel, o formă rară și agresivă de cancer de piele.
Prezența virusului nu înseamnă că boala va apărea în mod inevitabil. Printre factorii care pot contribui la dezvoltarea acestui cancer se numără vârsta înaintată, expunerea la radiații ultraviolete și imunosupresia.
12. Virusul imunodeficienței umane (HIV)
HIV afectează sistemul imunitar și reduce capacitatea organismului de a lupta împotriva anumitor infecții și boli.
Virusul nu provoacă direct toate cancerele cu care este asociat, însă imunodeficiența poate favoriza dezvoltarea unor tumori legate de alte infecții. Printre acestea se numără sarcomul Kaposi, anumite limfoame și cancerul de col uterin.
Tratamentul antiretroviral ajută la controlul infecției HIV și la reducerea riscului unor complicații. Monitorizarea medicală și screeningul recomandat rămân importante.
Cum poate fi redus riscul de cancer asociat infecțiilor
Vestea importantă este că o parte dintre cancerele asociate infecțiilor pot fi prevenite prin măsuri medicale și de sănătate publică.
Printre cele mai importante se numără:
- Vaccinarea împotriva HPV și hepatitei B, conform recomandărilor medicale.
- Testarea pentru hepatitele B și C și pentru HIV, atunci când este recomandată sau există factori de risc.
- Depistarea și tratarea infecției cu Helicobacter pylori, în special atunci când există indicație medicală.
- Participarea la screeningul pentru cancerul de col uterin, potrivit recomandărilor aplicabile vârstei și istoricului medical.
- Prepararea termică adecvată a alimentelor, în special a peștelui din zone în care există risc de paraziți.
- Monitorizarea medicală a infecțiilor cronice, pentru identificarea și tratarea complicațiilor.
- Codul european împotriva cancerului recomandă vaccinarea împotriva HPV și a virusului hepatitic B, precum și testarea și tratamentul anumitor infecții, în funcție de recomandările medicale aplicabile.
Este important de reținut că existența unei infecții asociate cu un anumit tip de cancer nu reprezintă un diagnostic oncologic. În cele mai multe cazuri, persoanele infectate nu vor dezvolta cancer, însă identificarea și tratarea infecțiilor relevante pot reduce riscurile pe termen lung.
