Medicamentele care îți pot fura somnul fără să-ți dai seama. Unele sunt folosite frecvent. Dacă adormi greu, te trezești de mai multe ori pe noapte sau dimineața te simți obosit, deși ai petrecut suficiente ore în pat, cauza ar putea fi unul dintre medicamentele pe care le iei. Tratamentele prescrise pentru hipertensiune, depresie sau ADHD, dar și unele produse cumpărate fără rețetă pentru răceală și alergii, pot afecta somnul.
Medicii avertizează că efectele secundare ale medicamentelor sunt adesea trecute cu vederea atunci când pacienții se plâng de insomnie. Unele substanțe mențin creierul într-o stare de alertă, altele modifică etapele normale ale somnului sau provoacă treziri repetate.
1. Medicamentele pentru ADHD pot menține creierul în stare de alertă
Printre medicamentele cu efecte cunoscute asupra somnului se numără stimulentele prescrise persoanelor cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).
Substanțe precum metilfenidatul, comercializat sub denumirile Ritalin sau Concerta, și lisdexamfetamina acționează asupra unor neurotransmițători implicați în atenție și vigilență, în special dopamina și noradrenalina.
Tratamentul poate îmbunătăți concentrarea și controlul impulsurilor, dar efectul stimulant poate persista până seara, îngreunând adormirea.
La unele persoane apar dificultăți de adormire, reducerea duratei totale a somnului și senzația de neliniște înainte de culcare.
Potrivit Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie (NHS), insomnia este unul dintre efectele secundare frecvente ale metilfenidatului. Pentru anumite formule, administrarea ultimei doze cu mai mult de șase ore înainte de culcare poate diminua problema.
Momentul administrării trebuie însă stabilit împreună cu medicul, deoarece există diferențe importante între preparatele cu eliberare imediată și cele cu eliberare prelungită.
2. Medicamentele pentru răceală și alergii pot împiedica somnul
Pastilele utilizate pentru desfundarea nasului sunt printre produsele pe care mulți oameni le iau fără să se gândească la efectele asupra sistemului nervos.
Un exemplu este pseudoefedrina, substanță prezentă în anumite medicamente pentru congestia nazală.
Deși ameliorează simptomele răcelii, pseudoefedrina are efect stimulant și poate provoca nervozitate, palpitații și dificultăți de adormire.
Problema poate fi mai pronunțată atunci când medicamentul este administrat spre sfârșitul zilei sau este combinat cu alte produse care conțin stimulente.
NHS include insomnia printre reacțiile adverse frecvente ale pseudoefedrinei și recomandă verificarea ingredientelor active din medicamentele combinate pentru răceală.
În cazul tratamentelor pentru alergii, efectele diferă în funcție de substanță.
Antihistaminicele mai vechi, precum difenhidramina, pot provoca somnolență puternică. Deși unele persoane le utilizează pentru a adormi, sedarea nu garantează că se vor simți odihnite dimineața.
Medicamentele pot provoca amețeală, dificultăți de concentrare și somnolență în ziua următoare. Riscul reacțiilor adverse este mai mare la persoanele în vârstă.
De altfel, NHS avertizează că difenhidramina nu trebuie utilizată pe termen lung pentru problemele de somn fără recomandare medicală, deoarece poate apărea toleranța, iar utilizarea prelungită poate duce la dependență.
Antihistaminicele moderne au, în general, efecte sedative mai reduse, deși reacțiile diferă de la o persoană la alta.
3. Tratamentele pentru hipertensiune pot provoca insomnie și coșmaruri
O categorie mai puțin suspectată este cea a medicamentelor cardiovasculare, în special beta-blocantele.
Medicamente precum propranololul și metoprololul sunt prescrise pentru anumite afecțiuni cardiace, tulburări de ritm și hipertensiune arterială.
Unele beta-blocante pot influența secreția de melatonină, hormon implicat în reglarea ciclului somn-veghe.
La anumite persoane, tratamentul poate fi asociat cu insomnie, vise foarte intense, coșmaruri sau somn fragmentat.
O analiză sistematică și meta-analiză publicată în revista British Journal of Clinical Pharmacology a evaluat riscul efectelor neuropsihiatrice asociate beta-blocantelor. Cercetătorii au constatat că propranololul a fost asociat cu o creștere modestă a riscului de insomnie comparativ cu placebo. În schimb, analiza nu a identificat o creștere semnificativă statistic a riscului de coșmaruri la nivelul tuturor studiilor incluse.
Problemele de somn sunt menționate și în informațiile oficiale ale NHS despre beta-blocante, alături de oboseală, amețeli și vise neobișnuit de intense.
Diureticele prescrise pentru hipertensiune sau insuficiență cardiacă pot perturba odihna printr-un mecanism diferit. Dacă sunt administrate prea târziu, pot crește nevoia de a urina în timpul nopții.
Pacienții nu trebuie să întrerupă singuri tratamentul pentru tensiune. Oprirea bruscă a anumitor beta-blocante poate agrava boala cardiovasculară. Medicul poate evalua posibilitatea modificării dozei, a orei de administrare sau a schemei terapeutice.
4. Unele antidepresive pot modifica etapele somnului
Depresia și anxietatea sunt frecvent asociate cu insomnia, însă uneori chiar tratamentul poate afecta odihna.
Unele antidepresive, printre care fluoxetina, sertralina și venlafaxina, pot provoca dificultăți de adormire sau treziri nocturne, mai ales la începutul tratamentului.
Explicația ține de modul în care substanțele influențează serotonina și noradrenalina, neurotransmițători implicați inclusiv în reglarea somnului.
Anumite antidepresive modifică arhitectura somnului, inclusiv durata și distribuția etapelor REM, perioada în care apar majoritatea viselor intense.
Bupropionul, un antidepresiv cu acțiune asupra dopaminei și noradrenalinei, poate avea un efect stimulant mai pronunțat și poate provoca insomnie la unele persoane.
Potrivit NHS, tulburările de somn se numără printre reacțiile adverse frecvente ale sertralinei. Probleme similare pot apărea și în cazul tratamentului cu venlafaxină.
Totuși, efectele diferă considerabil de la un medicament la altul. Există și antidepresive cu proprietăți sedative, iar tratarea eficientă a depresiei poate îmbunătăți somnul pe termen lung.
Din acest motiv, apariția insomniei după începerea tratamentului nu înseamnă automat că medicamentul este nepotrivit. Unele reacții adverse se atenuează după perioada de acomodare, în timp ce altele necesită ajustarea schemei terapeutice.
Întreruperea bruscă a antidepresivelor poate provoca simptome de sevraj, inclusiv amețeli, anxietate și tulburări de somn.
5. Corticosteroizii pot provoca agitație și nopți nedormite
Prednisonul, prednisolonul și dexametazona sunt corticosteroizi utilizați pentru reducerea inflamației și tratarea unor boli autoimune, alergice sau oncologice.
Deși sunt foarte eficienți în numeroase afecțiuni, pot provoca insomnie, agitație și modificări ale dispoziției.
Corticosteroizii acționează asupra unor mecanisme hormonale implicate în răspunsul organismului la stres. Efectele asupra somnului pot deveni mai pronunțate la doze mari.
Persoanele care urmează asemenea tratamente pot observa că adorm mai greu, se simt neobișnuit de energice seara sau se trezesc frecvent în timpul nopții.
Pentru prednisolonul administrat o dată pe zi, NHS recomandă, în general, administrarea dimineața, la micul dejun, deoarece scade probabilitatea apariției insomniei. Există însă situații clinice în care medicul stabilește un alt program.
Corticosteroizii nu trebuie opriți brusc fără recomandare medicală, mai ales după tratamente prelungite sau cu doze mari.
Cum îți dai seama dacă insomnia este provocată de medicamente
O dificultate importantă este faptul că tulburările de somn nu apar întotdeauna imediat după administrarea unui medicament.
Uneori, pacientul începe să doarmă prost la câteva zile după schimbarea tratamentului, fără să facă legătura între cele două evenimente.
Medicii recomandă să fie urmărite câteva aspecte:
- Momentul în care au început problemele de somn și dacă coincide cu introducerea unui medicament nou.
- Modificările recente ale dozelor sau ale orelor de administrare.
- Utilizarea unor produse fără prescripție, inclusiv medicamente pentru răceală, suplimente și analgezice care conțin cafeină.
- Apariția unor simptome asociate, precum palpitațiile, agitația, coșmarurile sau somnolența excesivă din timpul zilei.
Un jurnal al somnului, completat timp de una-două săptămâni, poate oferi medicului informații utile. Este recomandat să fie notate orele de culcare și trezire, medicamentele administrate și eventualele episoade de somnolență din timpul zilei.
Totuși, simpla coincidență dintre începerea tratamentului și apariția insomniei nu demonstrează că medicamentul este cauza. Problemele de somn pot avea și alte explicații, de la stres și consumul de cafeină până la apneea obstructivă în somn sau afecțiunea pentru care a fost prescris tratamentul.
CITEȘTE ȘI: Șapte medicamente prescrise frecvent, asociate cu un risc mai mare de demență. Ce arată studiile
Ce poți face dacă un medicament îți afectează somnul
Identificarea unui posibil efect secundar nu înseamnă că tratamentul trebuie abandonat.
În multe situații, medicul poate recomanda administrarea medicamentului la o altă oră, ajustarea dozei sau înlocuirea substanței cu o alternativă mai bine tolerată.
De exemplu, un tratament stimulant administrat prea târziu poate fi mutat mai devreme în timpul zilei, în timp ce un diuretic care provoacă treziri nocturne poate necesita modificarea programului de administrare.
Pentru persoanele cu insomnie persistentă, poate fi utilă și terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), considerată tratament de primă linie pentru insomnia cronică.
Cel mai important este ca pacienții să nu întrerupă și să nu modifice tratamentele prescrise fără să discute cu medicul. În cazul anumitor medicamente, schimbările bruște pot provoca reacții de sevraj sau agravarea bolii pentru care au fost recomandate.
Dacă problemele de somn persistă, afectează activitățile zilnice sau apar împreună cu alte simptome, este indicată o evaluare medicală.
Uneori, soluția nu constă în administrarea unui somnifer, ci în identificarea medicamentului care perturbă odihna și adaptarea tratamentului, astfel încât boala să rămână controlată fără afectarea inutilă a somnului.
