Medicamentul care a surprins cercetătorii: A îmbunătățit funcția ficatului și a redus colesterolul rău. Un medicament experimental a redus cu aproximativ 50% nivelul sanguin al unei proteine asociate bolii Alzheimer, după numai două săptămâni de administrare la șobolani vârstnici.
Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud au reușit să restabilească funcționarea unor celule îmbătrânite ale ficatului, iar rezultatul a fost neașteptat: pe lângă scăderea beta-amiloidului, colesterolul LDL a revenit la nivelurile observate la animalele tinere. Descoperirea deschide o nouă direcție de cercetare pentru prevenirea bolii Alzheimer și a afecțiunilor cardiovasculare. Deocamdată, însă, tratamentul nu a fost testat pentru aceste indicații la oameni.
Boala Alzheimer este asociată în principal cu modificări care apar în creier, inclusiv acumularea unor depozite anormale de beta-amiloid și proteina tau.
Din acest motiv, numeroase cercetări au urmărit dezvoltarea unor medicamente care să acționeze direct asupra creierului și să reducă acumularea acestor proteine.
O echipă de la Keck School of Medicine, din cadrul Universității din California de Sud (USC), a ales însă o abordare diferită.
Cercetătorii au investigat dacă îmbunătățirea funcției ficatului, organul implicat în eliminarea multor substanțe din circulație, ar putea influența nivelul beta-amiloidului din sânge.
Rezultatele au fost publicate în Journal of Biological Chemistry și prezentate într-un comunicat al USC din 26 octombrie 2026.
Nivelul unei proteine asociate Alzheimer a scăzut cu 50% după două săptămâni
În cadrul experimentului, cercetătorii au administrat zilnic un medicament experimental numit cinaciguat unor șobolani în vârstă de aproximativ doi ani.
Tratamentul a durat 14 zile.
CITEȘTE ȘI: Ce semnale poate da ficatul când ceva nu este în regulă: cinci simptome de urmărit
Ulterior, specialiștii au comparat rezultatele cu cele obținute la șobolani vârstnici care nu primiseră medicamentul și la animale tinere, de aproximativ patru luni.
La șobolanii tratați, concentrația sanguină a beta-amiloidului 40, o formă a proteinei asociate Alzheimer, a scăzut cu aproximativ 50%.
După tratament, valorile au ajuns la niveluri comparabile cu cele observate la animalele tinere.
În schimb, la șobolanii vârstnici care nu au primit cinaciguat nu a fost observată o reducere similară.
Rezultatul a atras atenția deoarece cercetătorii au obținut modificarea fără să administreze un tratament care să acționeze direct asupra creierului.
Este important însă că proteina a fost măsurată în sânge. Studiul nu a demonstrat reducerea plăcilor de amiloid din creier.
Medicamentul a restabilit funcționarea unor celule îmbătrânite ale ficatului
Pentru a înțelege efectul tratamentului, cercetătorii au analizat un tip specializat de celule care căptușesc vasele mici de sânge din ficat.
Acestea sunt cunoscute drept celule endoteliale sinusoidale hepatice, prescurtate LSEC.
Spre deosebire de celulele care formează pereții multor alte vase sanguine, LSEC prezintă numeroase deschideri microscopice.
Prin aceste deschideri, substanțele care circulă în sânge pot ajunge mai ușor la hepatocite, principalele celule implicate în metabolizarea și eliminarea diferiților compuși.
Pe măsură ce organismul îmbătrânește, deschiderile devin mai mici și unele dispar.
În consecință, anumite substanțe ajung mai greu la hepatocite și pot rămâne mai mult timp în circulație.
Cercetătorii au constatat că administrarea cinaciguatului a restabilit structura acestor celule și a favorizat redeschiderea porilor microscopici.
Astfel, ficatul animalelor vârstnice și-a recăpătat o parte importantă din capacitatea de eliminare a substanțelor din sânge.
O surpriză și mai mare: a scăzut și colesterolul rău
Inițial, cercetătorii se așteptau ca medicamentul să influențeze beta-amiloidul, dar nu și colesterolul LDL.
Particulele LDL, asociate cu dezvoltarea aterosclerozei atunci când sunt prezente în cantități excesive, sunt suficient de mici pentru a traversa pereții vaselor hepatice fără să depindă de deschiderile afectate de îmbătrânire.
Din acest motiv, LDL a fost inclus în experiment și ca termen de comparație.
Rezultatele au contrazis așteptările.
După tratamentul cu cinaciguat, nivelurile LDL ale șobolanilor vârstnici au scăzut până la valori comparabile cu cele întâlnite la animalele tinere.
Cercetătorii au înțeles astfel că medicamentul producea mai mult decât o simplă modificare a structurii celulelor care căptușesc vasele de sânge.
Substanța părea să restabilească și comunicarea dintre două categorii importante de celule hepatice.
Mecanismul descoperit: celulele ficatului încep să comunice din nou
Pentru a explica reducerea colesterolului LDL, echipa a analizat felul în care celulele endoteliale sinusoidale influențează activitatea hepatocitelor.
Cercetătorii au descoperit un mecanism de comunicare celulară care își pierde eficiența odată cu îmbătrânirea.
Cinaciguatul activează o enzimă numită guanilat-ciclază solubilă.
Activarea enzimei stimulează eliberarea unui factor de creștere cunoscut sub denumirea de HB-EGF.
Acesta transmite semnale către hepatocite și le stimulează capacitatea de a capta anumite substanțe din circulație.
În experimentele de laborator, administrarea HB-EGF a îmbunătățit captarea colesterolului LDL și a beta-amiloidului de către hepatocite.
În schimb, blocarea factorului de creștere a eliminat efectele favorabile ale semnalelor provenite de la celulele endoteliale tinere.
Cercetătorii au observat și modificări ale distribuției unor proteine de la suprafața hepatocitelor, implicate în captarea substanțelor din sânge.
Rezultatele arată că îmbătrânirea ficatului poate afecta atât structura celulelor, cât și mecanismele prin care acestea își coordonează activitatea.
Ce legătură are ficatul cu boala Alzheimer
Beta-amiloidul este cunoscut în special pentru acumularea sa în creierul persoanelor cu Alzheimer.
În această afecțiune, anumite fragmente de beta-amiloid se pot agrega și pot forma plăci asociate cu deteriorarea funcționării neuronilor.
Totuși, beta-amiloidul nu se găsește exclusiv în creier.
Fragmente ale proteinei circulă și în sânge, iar ficatul participă la eliminarea lor.
Pe măsură ce funcția hepatică se modifică odată cu vârsta, eficiența acestui proces poate scădea.
Cercetătorii de la USC au pornit de la ipoteza că acumularea beta-amiloidului în circulație ar putea avea legătură cu procesele asociate îmbătrânirii și, eventual, cu riscul de Alzheimer.
Prin restabilirea funcției hepatice, au reușit să reducă nivelul sanguin al proteinei la șobolani.
Dar există o diferență importantă între reducerea beta-amiloidului din sânge și eliminarea depozitelor din creier.
Studiul nu a arătat că medicamentul poate traversa bariera hematoencefalică, reduce plăcile cerebrale sau îmbunătățește memoria.
De ce cercetătorii vor să trateze ficatul, nu direct creierul
Una dintre dificultățile majore în dezvoltarea tratamentelor pentru Alzheimer este bariera hematoencefalică.
Aceasta separă sângele de țesutul cerebral și controlează accesul substanțelor către creier.
Sistemul are un rol protector, dar poate împiedica și pătrunderea unor medicamente.
Din acest motiv, cercetătorii încearcă să identifice mecanisme care ar putea influența boala fără să necesite administrarea directă a substanțelor în creier.
Sam de Leve, primul autor al studiului, a explicat că ficatul ar putea reprezenta o țintă terapeutică mai accesibilă.
Ideea este investigarea posibilității ca eliminarea mai eficientă a beta-amiloidului din circulație să influențeze, indirect, procesele asociate bolii Alzheimer.
Totuși, această ipoteză trebuie demonstrată prin experimente suplimentare.
Simplul fapt că ficatul poate elimina mai mult beta-amiloid din sânge nu garantează o reducere corespunzătoare a proteinelor anormale din creier.
Ar putea tratamentul să prevină și bolile cardiovasculare?
Reducerea colesterolului LDL reprezintă o altă observație importantă a studiului.
Nivelurile crescute de LDL pot favoriza acumularea colesterolului în pereții arterelor și apariția aterosclerozei.
Ateroscleroza este implicată în dezvoltarea infarctului miocardic, accidentului vascular cerebral și a altor afecțiuni cardiovasculare.
Faptul că cinaciguatul a redus LDL la șobolanii vârstnici indică posibilitatea ca mecanismul identificat să devină o țintă pentru viitoare tratamente.
Totuși, studiul nu a urmărit apariția infarctului sau a accidentului vascular cerebral și nu a demonstrat că medicamentul previne ateroscleroza.
Cercetătorii au evaluat modificări celulare și biochimice, nu efecte clinice asupra bolilor cardiovasculare.
Ce este cinaciguatul și de ce nu poate fi folosit pentru prevenirea Alzheimer
Cinaciguatul este o substanță farmacologică experimentală ce activează guanilat-ciclaza solubilă, o enzimă implicată în semnalizarea celulară.
Compusul a fost investigat anterior în cercetări cardiovasculare, inclusiv în insuficiența cardiacă acută.
Totuși, nu este un tratament autorizat pentru prevenirea sau tratarea bolii Alzheimer.
În studiul USC, cinaciguatul a fost administrat șobolanilor vârstnici, iar efectele au fost analizate după două săptămâni.
Nu există date clinice care să demonstreze că administrarea substanței la oameni ar reduce riscul de demență.
De asemenea, nu a fost stabilită o doză sigură sau eficientă pentru utilizarea sa în scopul modificării funcției hepatice la persoane vârstnice.
Medicamentele care acționează asupra acestei căi de semnalizare pot influența și circulația sanguină, inclusiv tensiunea arterială.
Din acest motiv, descoperirea nu justifică utilizarea cinaciguatului în afara cercetării medicale.
De ce rezultatele nu înseamnă că Alzheimer poate fi prevenit
Cercetătorii au folosit șobolani care prezentau modificări asociate îmbătrânirii normale, nu animale cu un model experimental de boală Alzheimer.
Această diferență limitează concluziile.
Experimentul nu a evaluat memoria, capacitatea de învățare sau comportamentul animalelor în raport cu o boală neurodegenerativă.
CITEȘTE ȘI: Trei alimente care îți pot afecta ficatul fără să îți dai seama. Se găsesc în meniul multor români
De asemenea, nu a demonstrat reducerea depozitelor de amiloid din creier.
Unele experimente au inclus între trei și șase probe biologice independente pentru fiecare condiție analizată, astfel că rezultatele au nevoie de confirmare în cercetări mai ample.
Într-o etapă următoare, echipa intenționează să testeze dacă reducerea beta-amiloidului prin îmbunătățirea funcției ficatului produce beneficii măsurabile într-un model animal de Alzheimer.
Numai după confirmarea eficienței și evaluarea siguranței ar putea fi luată în considerare dezvoltarea unor tratamente pentru oameni.
O nouă perspectivă asupra îmbătrânirii
Descoperirea cercetătorilor de la USC arată că modificările unui organ pot influența procese biologice importante în alte regiuni ale organismului.
În cazul ficatului, îmbătrânirea afectează capacitatea de filtrare a sângelui, dar și comunicarea dintre diferite categorii de celule.
Restabilirea acestor mecanisme a redus nivelurile sanguine ale beta-amiloidului și colesterolului LDL la șobolani.
Pentru oamenii de știință, rezultatele deschid o direcție de cercetare care privește Alzheimer și bolile cardiovasculare dintr-o perspectivă mai largă.
După numai 14 zile de tratament, șobolanii vârstnici au avut cu aproximativ 50% mai puțin beta-amiloid 40 în sânge, iar nivelurile colesterolului LDL au revenit la valori comparabile cu cele ale animalelor tinere. Rămâne însă de demonstrat dacă aceste modificări pot proteja creierul și inima și dacă tratamentul poate fi utilizat în siguranță la oameni.
