Secretul longevității ar putea sta într-o vitamină banală. Ce arată un studiu clinic. Un supliment foarte răspândit ar putea influența unul dintre markerii biologici ai îmbătrânirii. Într-un studiu clinic randomizat, persoanele care au luat zilnic 2.000 UI de vitamina D3 au pierdut semnificativ mai puțin din lungimea telomerilor decât cele care au primit placebo. După patru ani, diferența a fost de aproximativ 140 de perechi de baze.
Vitamina D este cunoscută mai ales pentru efectele asupra oaselor, mușchilor și metabolismului calciului. Un studiu clinic aduce însă în discuție o posibilă legătură cu un proces mult mai amplu: îmbătrânirea celulară.
Cercetătorii au descoperit că administrarea zilnică de vitamina D3 a fost asociată cu o încetinire a scurtării telomerilor, structurile aflate la capetele cromozomilor și folosite frecvent în cercetare ca unul dintre markerii îmbătrânirii biologice.
Rezultatele provin din studiul VITAL și au fost publicate în The American Journal of Clinical Nutrition.
CITEȘTE ȘI: Greșeala pe care mulți o fac când iau vitamina D. Poate afecta absorbția
Ce sunt telomerii și de ce sunt legați de îmbătrânire
Telomerii pot fi comparați cu micile protecții aflate la capetele șireturilor. Ei se găsesc la extremitățile cromozomilor și ajută la protejarea ADN-ului atunci când celulele se divid.
Cu fiecare diviziune celulară, telomerii tind să devină puțin mai scurți.
Pe măsură ce ajung foarte scurți, celulele își pierd capacitatea normală de diviziune și pot intra în senescență sau pot muri. Din acest motiv, lungimea telomerilor este studiată în legătură cu îmbătrânirea și cu diferite boli asociate vârstei.
Peste 1.000 de persoane au fost urmărite timp de patru ani
Analiza face parte din VITAL – VITamin D and OmegA-3 TriaL, un mare studiu clinic randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo.
Studiul principal VITAL a inclus peste 25.000 de adulți din Statele Unite.
Pentru analiza telomerilor, cercetătorii au selectat un subgrup de 1.054 de participanți, femei de cel puțin 55 de ani și bărbați de cel puțin 50 de ani.
Lungimea telomerilor leucocitari a fost măsurată la începutul studiului, apoi după doi și patru ani. Pentru analiza finală au fost disponibile date de la 1.031 de participanți și 2.571 de probe biologice.
Participanții au primit fie:
- 2.000 UI de vitamina D3 pe zi;
- 1 gram de acizi grași omega-3 marini pe zi;
- ambele suplimente;
- sau placebo.
Ce s-a întâmplat cu telomerii celor care au luat vitamina D
După patru ani, diferența dintre grupuri a devenit măsurabilă.
Persoanele care luaseră zilnic vitamina D3 au avut o scurtare a telomerilor cu aproximativ 0,14 kilobaze, adică 140 de perechi de baze, mai mică decât participanții care primiseră placebo.
Analiza evoluției în timp a arătat că telomerii din grupul cu vitamina D erau, în medie, cu aproximativ 0,035 kilobaze mai lungi pentru fiecare an de urmărire față de grupul placebo.
Autorii spun că rezultatul indică faptul că suplimentarea zilnică cu vitamina D3 ar putea avea un rol în încetinirea eroziunii telomerilor și a senescenței celulare.
Omega-3 nu a produs același efect
VITAL a fost conceput pentru a evalua atât vitamina D, cât și acizii grași omega-3.
În analiza telomerilor, cercetătorii nu au observat însă un efect semnificativ al suplimentelor cu omega-3 marin asupra scurtării telomerilor nici după doi ani, nici după patru ani.
Diferența a apărut în cazul vitaminei D3.
Această constatare întărește interesul cercetătorilor pentru mecanismele prin care vitamina D ar putea influența procesele celulare asociate vârstei.
Cum ar putea vitamina D să influențeze îmbătrânirea celulară
Mecanismul exact nu este încă stabilit.
Una dintre ipoteze este legată de inflamație.
Inflamația cronică de intensitate redusă este asociată atât cu îmbătrânirea, cât și cu scurtarea accelerată a telomerilor. Vitamina D are efecte asupra reglării sistemului imunitar și a proceselor inflamatorii, ceea ce ar putea contribui indirect la protejarea telomerilor.
Sunt investigate și alte mecanisme, inclusiv stresul oxidativ și funcționarea mitocondriilor – structurile celulare responsabile de producerea energiei.
Aceste mecanisme sunt plauzibile, dar că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a explica exact efectul observat.
Studiul are un avantaj important: nu este doar observațional
O diferență importantă față de numeroase cercetări despre vitamine și longevitate este designul studiului.
Participanții au fost randomizați să primească suplimentul sau placebo.
Acest tip de studiu oferă dovezi mai puternice decât o simplă analiză în care cercetătorii observă că persoanele cu niveluri mai mari de vitamina D au, de exemplu, telomeri mai lungi.
Într-un studiu observațional există întotdeauna posibilitatea ca diferențele să provină din alte comportamente: persoanele care petrec mai mult timp în aer liber pot avea atât vitamina D mai mare, cât și mai multă activitate fizică, o greutate corporală diferită sau alte obiceiuri favorabile sănătății.
Randomizarea reduce o parte dintre aceste probleme.
Totuși, analiza telomerilor a fost realizată într-un subgrup de aproximativ 1.000 de persoane, iar cercetătorii spun că rezultatele trebuie confirmate în alte populații.
Doza folosită în studiu a fost de 2.000 UI pe zi
Cantitatea administrată participanților este un detaliu important: 2.000 de unități internaționale de vitamina D3 zilnic.
Aceasta nu trebuie interpretată însă ca o recomandare universală.
Necesarul de vitamina D diferă în funcție de vârstă, alimentație, expunerea la soare, greutate corporală, absorbția intestinală, boli și valoarea vitaminei D din sânge.
În plus, studiul a testat o doză precisă într-un cadru controlat. Nu demonstrează că, dacă 2.000 UI au avut acest efect, 4.000 sau 10.000 UI ar produce un rezultat mai puternic.
Dimpotrivă, dozele excesive pot deveni nocive.
CITEȘTE ȘI: Cum poate influența vitamina D memoria și sănătatea creierului
Mai multă vitamina D nu înseamnă automat mai multă protecție
Vitamina D este liposolubilă și se poate acumula în organism.
Potrivit National Institutes of Health, limita superioară tolerabilă stabilită pentru adulți este de 4.000 UI pe zi, în absența unei indicații și monitorizări medicale speciale. Dozele excesive pot crește prea mult calciul din sânge și pot produce efecte adverse.
NIH subliniază, de asemenea, că suplimentele de vitamina D pot interacționa cu anumite medicamente.
Din acest motiv, rezultatul studiului nu justifică administrarea unor doze mari în ideea de a „încetini îmbătrânirea”.
Vitamina D poate fi obținută și fără suplimente
Organismul produce vitamina D atunci când pielea este expusă la radiațiile UVB ale soarelui.
Există și surse alimentare, printre care:
- peștele gras, precum somonul, macroul sau sardinele;
- gălbenușul de ou;
- ficatul;
- alimentele fortificate cu vitamina D;
- anumite ciuperci expuse la lumină ultravioletă.
În practică, obținerea unei cantități suficiente doar din alimentație poate fi dificilă pentru unele persoane, iar producția prin piele variază puternic în funcție de anotimp, latitudine, vârstă și stil de viață.
De aceea, suplimentarea poate fi recomandată în anumite situații, dar doza trebuie aleasă în funcție de contextul individual.
Vitamina D3 ar putea încetini unul dintre procesele celulare asociate îmbătrânirii. Dacă acest efect se traduce și printr-o viață mai lungă sau prin mai puține boli odată cu înaintarea în vârstă, cercetările viitoare trebuie încă să demonstreze.
