Cum poate influența vitamina D memoria și sănătatea creierului. O vitamină pe care milioane de oameni o iau sub formă de supliment a fost asociată cu rezultate mai bune la testele cognitive într-un nou studiu realizat pe adulți cu tulburări de somn și declin cognitiv ușor. Persoanele care luau cel puțin 5.000 UI de vitamina D pe zi au obținut scoruri cognitive cu peste 13% mai mari decât cele care nu foloseau suplimente cu vitamina D.
Rezultatul atrage atenția asupra unei perioade în care declinul memoriei a început deja, dar nu a progresat până la demență. Studiul are însă o limitare majoră: arată o asociere, nu demonstrează că doza mare de vitamina D a produs diferența.
Cercetarea, realizată de o echipă de la Emory University și publicată în revista Sleep Medicine, a analizat 54 de adulți cu tulburare cognitivă ușoară, cunoscută și sub abrevierea MCI, și probleme de somn.
Participanții care raportau un consum zilnic de cel puțin 5.000 UI de vitamina D au obținut rezultate semnificativ mai bune la Montreal Cognitive Assessment (MoCA), unul dintre testele folosite pentru evaluarea memoriei, atenției, limbajului și altor funcții cognitive.
Diferența ajustată față de persoanele care nu luau deloc vitamina D a fost de 3,78 puncte la testul MoCA, echivalentul unei diferențe de peste 13% în performanța cognitivă raportată de cercetători.
Dozele mai mici de vitamina D nu au fost asociate cu rezultate semnificativ mai bune.
CITEȘTE ȘI: Semnele tăcute ale deficitului de vitamina D. 7 simptome pe care mulți le pun pe seama oboselii
Ce au descoperit cercetătorii
Participanții aveau o vârstă medie de 67,2 ani și prezentau tulburare cognitivă ușoară diagnosticată sau suspectată. În același timp, aveau probleme de somn evaluate prin chestionare validate.
Aproape 98% dintre participanți îndeplineau criteriile pentru somn de calitate slabă, iar aproximativ 43% prezentau somnolență excesivă în timpul zilei.
Cercetătorii au înregistrat suplimentele cu vitamina D pe care participanții declarau că le folosesc și i-au împărțit în funcție de doză.
După ajustarea rezultatelor în funcție de vârstă, sex, indice de masă corporală, nivel de educație și forma vitaminei D utilizate, persoanele care luau cel puțin 5.000 UI pe zi aveau un scor MoCA cu 3,78 puncte mai mare decât cele care nu luau vitamina D.
Diferența este interesantă deoarece testul MoCA are maximum 30 de puncte și este conceput pentru a identifica modificări ale mai multor funcții cerebrale.
Totuși, studiul nu a administrat vitamina D participanților și nu i-a urmărit înainte și după începerea tratamentului. Cercetătorii au analizat situația lor la un anumit moment, iar utilizarea suplimentelor a fost declarată chiar de participanți.
Prin urmare, rezultatele nu arată că administrarea a 5.000 UI de vitamina D îmbunătățește memoria cu 13%.
Arată că, în acest grup mic, persoanele care luau această doză aveau rezultate cognitive mai bune.
Ce este tulburarea cognitivă ușoară
Tulburarea cognitivă ușoară reprezintă o etapă aflată între modificările cognitive asociate înaintării în vârstă și demență.
O persoană cu MCI poate observa că uită mai des informații recente, pierde firul unei conversații, are nevoie de mai mult timp pentru anumite sarcini sau întâmpină dificultăți de concentrare.
Modificările sunt suficient de clare pentru a fi observate sau măsurate, dar persoana își poate păstra în mare parte independența în activitățile cotidiene.
MCI nu evoluează obligatoriu spre boala Alzheimer. La unele persoane rămâne stabilă ani de zile, iar la altele funcția cognitivă se poate chiar îmbunătăți. Cu toate acestea, prezența MCI este asociată cu o probabilitate mai mare de apariție ulterioară a demenței.
Tocmai această perioadă îi interesează pe cercetători deoarece ar putea exista factori modificabili care să influențeze evoluția cognitivă înainte de instalarea unei boli neurodegenerative avansate.
Legătura dintre vitamina D și creier este studiată de mai mult timp
Noul studiu nu pornește de la zero. Relația dintre vitamina D și funcția cognitivă a fost analizată într-un număr mare de cercetări, însă rezultatele nu sunt uniforme.
O meta-analiză a 24 de studii clinice randomizate, cu 7.557 de participanți, publicată în Neuropsychology Review, a găsit un efect mic, dar semnificativ statistic, al suplimentării cu vitamina D asupra funcției cognitive globale.
Efectele au fost mai pronunțate în două categorii: persoanele considerate vulnerabile din punct de vedere cognitiv și cele care aveau deficit de vitamina D la începutul studiilor.
Autorii nu au găsit însă îmbunătățiri consistente pentru fiecare domeniu cognitiv în parte.
O altă meta-analiză recentă a studiilor randomizate a raportat rezultate favorabile pentru funcția cognitivă globală, memoria de lucru, limbaj și capacitățile vizuospațiale, dar nu și pentru funcțiile executive, atenție sau viteza de procesare.
Imaginea rezultată din cercetările existente este, așadar, mult mai complexă decât ideea că „vitamina D previne demența”.
Unele studii clinice nu au găsit niciun beneficiu
Există și cercetări mai mari în care suplimentarea nu a îmbunătățit funcția cognitivă.
În studiul randomizat VitaMIND, publicat în 2025, au fost incluși 620 de adulți de cel puțin 50 de ani care aveau deficit ușor sau moderat de vitamina D și semne timpurii de afectare cognitivă.
Participanții au fost urmăriți timp de doi ani.
Suplimentarea cu vitamina D nu a produs o îmbunătățire semnificativă a funcțiilor executive și nici a celorlalte rezultate cognitive măsurate.
Un alt studiu randomizat pe 175 de adulți cu tulburare cognitivă ușoară a testat o combinație de exercițiu fizic, antrenament cognitiv și vitamina D. Exercițiul și antrenamentul cognitiv au fost asociate cu rezultate mai bune, dar adăugarea vitaminei D nu a adus un beneficiu cognitiv suplimentar.
Aceste diferențe între studii sunt unul dintre motivele pentru care cercetătorii încearcă acum să identifice mai precis cine ar putea beneficia de suplimentare.
Este posibil ca efectele să difere în funcție de nivelul inițial al vitaminei D, vârstă, starea cognitivă, calitatea somnului sau alte caracteristici individuale.
Vitamina D poate preveni demența?
Nici această întrebare nu are încă un răspuns clar.
Datele observaționale sunt încurajatoare. Un studiu pe 12.388 de persoane fără demență la începutul cercetării a găsit o asociere între expunerea la suplimente cu vitamina D și o incidență cu aproximativ 40% mai mică a demenței.
Dar studiile observaționale nu pot demonstra că suplimentul a produs reducerea. Persoanele care iau vitamine pot avea, în medie, alte obiceiuri, niveluri de educație, acces la servicii medicale sau caracteristici de sănătate care influențează rezultatele.
Când ipoteza a fost testată într-un studiu randomizat de mari dimensiuni, rezultatul a fost diferit.
Studiul finlandez FIND a urmărit 2.492 de adulți în vârstă fără demență. Participanții au primit placebo, 1.600 UI de vitamina D3 pe zi sau 3.200 UI pe zi, timp de până la cinci ani.
În această perioadă au fost diagnosticate 18 cazuri de demență în grupul placebo, 14 în grupul care lua 1.600 UI și 13 în grupul cu 3.200 UI.
Deși numeric au existat mai puține cazuri printre cei care luau vitamina D, diferențele nu au fost semnificative statistic. Cercetătorii nu au putut demonstra că suplimentarea a prevenit demența.
Trebuie remarcat însă că majoritatea participanților aveau deja valori adecvate ale vitaminei D la începutul studiului, iar rezultatele nu exclud posibilitatea ca efectele să fie diferite la persoanele cu deficit.
De ce au fost incluși oameni care aveau și probleme de somn
Noul studiu din Sleep Medicine se deosebește de multe cercetări anterioare prin faptul că a analizat o categorie foarte specifică: persoane care aveau simultan declin cognitiv ușor și tulburări de somn.
Relația dintre somn și sănătatea cerebrală funcționează în ambele direcții. Problemele de somn sunt frecvente în tulburarea cognitivă ușoară și boala Alzheimer, iar somnul insuficient sau fragmentat a fost asociat la rândul său cu performanțe cognitive mai slabe.
Există și cercetări asupra vitaminei D și somnului. O revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor de intervenție a găsit indicii că suplimentarea cu vitamina D poate îmbunătăți calitatea somnului, deși autorii au remarcat că dovezile pentru alte aspecte ale somnului rămân neclare.
O analiză critică publicată în Sleep Medicine în 2024 arată, la rândul ei, că nivelurile scăzute de vitamina D apar frecvent în cercetările asupra tulburărilor de somn, dar mecanismele și relația de cauzalitate nu sunt pe deplin stabilite.
Cercetătorii de la Emory consideră că asocierea dintre somn deficitar, MCI și vitamina D merită investigată în studii mai mari, în care participanții să primească doze controlate și să fie urmăriți în timp.
CITEȘTE ȘI: Supradoza de vitamina D: Cât de periculoasă este aceasta când e luată în exces
Vitamina D2 și D3 au avut rezultate asemănătoare
Un alt rezultat al studiului a fost lipsa unei diferențe semnificative între persoanele care foloseau vitamina D2 și cele care luau vitamina D3.
Vitamina D2, sau ergocalciferolul, provine în principal din surse vegetale și fungi, în timp ce vitamina D3, sau colecalciferolul, este forma sintetizată de piele sub acțiunea radiațiilor ultraviolete și se găsește și în anumite produse de origine animală.
În acest grup, tipul vitaminei nu a fost asociat cu diferențe ale performanței cognitive.
Mai interesant a fost faptul că asocierea a apărut numai în categoria care declara cel puțin 5.000 UI pe zi. Dozele mai mici nu au avut o relație semnificativă cu scorurile MoCA.
Acest rezultat trebuie însă analizat cu multă prudență.
5.000 UI pe zi nu este o doză care ar trebui luată după ureche
Doza asociată cu scoruri cognitive mai mari în noul studiu este peste limita superioară de aport stabilită pentru populația generală.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) stabilește pentru adulți o limită superioară tolerabilă de 100 micrograme de vitamina D pe zi, echivalentul a 4.000 UI din toate sursele.
Limita nu reprezintă doza recomandată, ci nivelul maxim de consum zilnic cronic considerat puțin probabil să provoace efecte adverse în populația generală.
Doze mai mari pot fi prescrise în anumite situații medicale, inclusiv pentru tratarea deficitului, dar sub supraveghere și în funcție de analize.
Excesul de vitamina D poate determina creșterea prea mare a calciului în sânge și urină. În cazuri severe pot apărea greață, slăbiciune musculară, deshidratare, calculi renali, afectarea rinichilor sau calcificarea țesuturilor.
Prin urmare, rezultatul studiului nu este o recomandare de a lua 5.000 UI de vitamina D pe zi pentru memorie.
Este un semnal care trebuie testat într-un studiu randomizat, cu un număr mai mare de participanți, nivelurile sanguine ale vitaminei D măsurate și o monitorizare atentă a dozei.
Ce ne spune, de fapt, noul studiu
Cei 54 de participanți reprezintă un grup foarte mic, iar cercetarea este transversală. Nu știm dacă persoanele cu rezultate cognitive mai bune le aveau deja înainte de a începe suplimentarea și nici dacă vitamina D este cauza diferenței.
În plus, cantitatea de vitamina D a fost stabilită pe baza declarațiilor participanților, nu prin administrarea controlată a suplimentului de către cercetători.
Rezultatul devine însă interesant atunci când este privit alături de studiile anterioare care indică faptul că efectul vitaminei D asupra creierului ar putea depinde de populația analizată.
În loc să arate că o doză mare de vitamina D „tratează” declinul cognitiv, studiul deschide o întrebare mai precisă: ar putea exista o categorie de persoane aflate într-un stadiu timpuriu al declinului cognitiv, mai ales cele cu tulburări de somn sau deficit de vitamina D, care să beneficieze mai mult de suplimentare?
Pentru moment, răspunsul nu este cunoscut. Dar este o ipoteză suficient de interesantă pentru a fi testată în studii clinice mai mari.
