SANATATE

Sindromul mirosului de pește: Cum să îți dai seama dacă te confrunți cu așa ceva

hswstatic.com

Trimetilaminuria (TMAU) este o afecțiune mai puțin frecventă care provoacă un miros corporal neplăcut, de pește stricat. De altfel, se mai numește și „sindromul mirosului de pește”.

Ce este trimetilaminuria?

Trimetilaminuria este o boală rară care determină corpul să producă un miros ca de pește putrezit, ouă stricate sau gunoi, care este eliberat în respirație, transpirație, urină și fluide reproductive. Unii cercetători cred că tulburarea este sub-diagnosticată, deoarece mulți oameni cu simptome ușoare nu cer ajutor medical. Cu toate acestea, unii medici pot să nu recunoască simptomele trimetilaminuriei atunci când o persoană cu miros corporal neobișnuit caută un diagnostic.

Această boală, deși apare la un segment foarte mic de populație, are un impact psiho-social major. În copilărie, persoanele afectate tind să fie evitate de colegi la școală, să fie ridiculizate sau agresate, ceea ce poate duce la un comportament agresiv din partea lor, ca ripostă, și la rezultate slabe la învățătură. La maturitate, oamenii care au sindromul mirosului de pește se confruntă adesea cu probleme de relaționare și suferă de o stimă de sine scăzută; la rândul lor, aceste probleme pot duce la izolare socială, alcoolism, depresie și chiar tendințe de sinucidere, scrie doc.ro.

Din ce cauze apare sindromul mirosului de pește?

Trimetilaminuria apare când gena FMO3 nu funcționează corect. Mulți oameni cu trimetilaminurie moștenesc o versiune defectuoasă a acestei gene de la ambii părinți, ceea ce înseamnă că au două copii ale genei defecte. Părinții ar putea avea doar o copie a genei defecte și fie nu au simptome deloc, fie acestea sunt ușoare ori temporare.

Concret, persoanele cu trimetilaminurie nu pot descompune trimetilamina, care provine din substanțe chimice specifice (colină, carnitină) care se găsesc în anumite alimente. Excesul de trimetilamină se acumulează, devenind astfel sursa mirosului neplăcut.
Trimetilamina se formează în mod normal prin acțiune bacteriană în intestin asupra colinei (se găsește în alimente precum soia, ficat, rinichi, germeni de grâu, drojdie de bere și gălbenuș de ou) sau asupra N-oxidului de trimetilamină (găsit în peștele de apă sărată). Trimetilamina este apoi transportată în ficat unde este convertită în N-oxid de trimetilamină, un produs metabolic care nu are miros.

Când trimetilaminuria secundară se dezvoltă ca urmare a unor doze orale mari de L-carnitină, colină sau lecitină, simptomele dispar pe măsură ce doza este redusă. L-carnitina este utilizată în tratamentul sindroamelor cu deficit de carnitină și este uneori folosită de sportivi care cred că le sporește forța fizică.

CITEȘTE ȘI: Punctul slab al coronavirusului: Grupa de sânge cu imunitate la COVID-19

Ce simptome prezintă o persoană cu trimetilaminurie?

Trimetilaminuria face ca oamenii afectați să aibă un miros corporal de pește putred. Acest miros poate fi diferit de la o persoană la alta și se poate simți mai puternic în urma unor activități care cresc transpirația, cum ar fi exercițiile fizice și stresul emoțional. La femei, simptomele pot fi mai grave chiar înainte de sau în timpul menstruației, după administrarea de contraceptive orale sau în perioada menopauzei. Și consumul anumitor alimente, cum ar fi peștele, ouăle și fasolea, poate spori mirosul.

Simptomele trimetilaminuriei pot fi prezente de la naștere, dar pot să nu înceapă decât mai târziu în viață, adesea în jurul pubertății. La unii oameni, mirosul apare și dispare, iar la alții este constant. Nu există alte simptome fizice ale trimetilaminuriei, dar persoanele cu această afecțiune pot fi afectate grav pe partea psihică și socială.

Cum se diagnostichează trimetilaminuria?

Prezența mirosului de pește putrezit este un indiciu, mai ales în cazurile severe, însă diagnosticul bazat pe miros nu este fiabil, deoarece acesta este adesea episodic și nu toată lumea poate detecta mirosul trimetilaminei. În plus, pe baza acestui indiciu, trimetilaminuria poate fi dificil de distins de alte afecțiuni care dau naștere unui miros neplăcut al corpului.

Diagnosticul se bazează pe analiza urinară a trimetilaminei și a N-oxidului de trimetilamină, și astfel se poate face diferența între cazurile severe și cele ușoare. Analiza urinei după administrarea de doze mari de trimetilamină poate diferenția purtătorii afecțiuni de indivizii neafectați. Testarea genetică este disponibilă pentru a face distincția între trimetilaminuria genetică primară, care duce la simptome severe, și forme secundare, non-genetice ale tulburării.

Ce opțiuni de tratament există pentru sindromul mirosului de pește?

În prezent nu există nici un tratament care să vindece trimetilaminuria, dar există unele soluții care pot fi de folos în gestionarea bolii, cum ar fi evitarea anumitor alimente sau administrarea unor suplimente alimentare ori a unor medicamente pe bază de rețetă.

În cazurile ușoare, simptomele sunt atenuate atunci când alimentele care conțin colină și lecitină sunt scoase din dietă. Unele cazuri severe pot necesita administrarea unui antibiotic sterilizant intestinal, cum ar fi metronidazolul. Acest tratament reduce numărul de bacterii intestinale care descompun colina și trimetilamina N-oxid în trimetilamină. În cazul mutațiilor care nu elimină complet activitatea FMO3, suplimentele de riboflavină (vitamina B2) ar putea ajuta la maximizarea activității enzimei reziduale.

Eliminarea anumitor alimente din dietă

Pentru a gestiona boala, se pot evita unele alimente care înrăutățesc mirosul, cum ar fi laptele de vacă, fructele de mare și crustaceele, ouăle, fasolea, arahidele, organele (ficat și rinichi), suplimentele care conțin lecitină. Medicul de familie poate îndruma pacientul spre un dietetician pentru sfaturi pentru a se asigura că persoana cu trimetilaminurie obține în continuare din alimentație toți nutrienții de care are nevoie.

CITEȘTE ȘI: Încetinirea deteriorării creierului: Activitățile care mențin creierul sănătos și într-o formă bună

Evitarea exercițiilor fizice viguroase

De asemenea, pentru cei care se confruntă cu sindromul mirosului de pește, poate fi util să evite exercițiile fizice intense și să se rezume la exerciții mai blânde care nu îi fac să transpire la fel de mult și să încerce să găsească modalități de relaxare, deoarece stresul poate agrava simptomele.

Utilizarea unor săpunuri și șampoane mai acide

Pentru a gestiona această boală rară, e nevoie ca persoana afectată să se spele cu săpun sau șampon ușor acid, care să aibă un pH cuprins între 5,5 și 6,5, să utilizeze antiperspirante și să își schimbe hainele mai des.

Administrarea unor suplimente sau a unor medicamente

În ceea ce privește tratamentele medicamentoase, persoanei i se pot prescrie antibiotice pe termen scurt, pentru a contribui la reducerea cantității de trimetilamină produsă în intestin sau i se poate recomanda administrarea anumitor suplimente alimentare, cum ar fi cărbunele medicinal sau riboflavina.

Comentarii: