În noaptea nunţii este dată o mică petrecere celor câţiva musafiri rămaşi la casa familiei mirelui după care urmează ceremonialul religios al căsătoriei, condus de un iman. Mai demult cununia oficială putea fi ţinută oricând după cununia religioasă însă în zilele noastre cununia religioasă se poate face numai după cununia oficială. Cununia oficială se face de obicei în ziua în care familia mirelui şi familia miresei se adună pentru a face cumpărăturile pentru nuntă.
CITEȘTE ȘI: Concluzia cercetătorilor: Efectul uimitor al ținerii de mână asupra durerii
După cununia religioasă mirele şi mireasă intră în camera nupţială. În timpul petrecut de miri în camera nupţială, în exterior sunt practicate o serie de ritualuri, în timpul cărora se urează mirilor bunăstare şi armonie în familie. Se obisnuieşte cu această ocazie să se înfigă un cuţit în uşa camerei nupţiale sau să se pună un lacăt deschis în faţa acesteia. Tot în acest timp, invitaţilor li se cere să nu stea cu mâinile încrucişate sau să-şi aşeze o mână peste altă. Mirii au în cameră mâncare la discreţie iar în unele zone ale Turciei se obişnuieşte să li se pună doar un singur rând de veselă, tacâmuri şi un singur pahar tocmai pentru a se obişnui să mănânce „dintr-un castron”, potrivit realitatea.net.
Apoi urmează inspectarea patului nupţial mai precis a cearşafului. Cearşaful pătat cu sânge este o dovadă a virginităţii miresei. O mătuşa a mirelui sau o femeie apropiată acestuia, responsabilă cu organizarea nunţii constată dacă mireasă a fost virgină sau nu şi transmite vestea celor două familii. Uneori, dacă mireasă se dovedeşte a nu fi fost virgină în noaptea nunţii, acesta este trimisă înapoi părinţilor şi nunta se întrerupe, scrie fresh-start.pro.
CITEȘTE ȘI: Cum îți afectează PATUL viața sexuală
În ziua de după nuntă este cunoscută sub diferite numiri: ziua vălului, dezvelirea feţei, punerea năframei sau acoperirea capului. Şi la acest ceremonial participă doar femei şi semnifică trecere miresei în rândul femeilor căsătorite. Mai demult, de ziua vălului, mireasa era dusă la fântână satului să scoată apă, apoi era pusă să frământe aluat şi să prepare dulciuri, în general produse de patiserie şi toate acestea pentru a aduce bunăstare în noua familie. Acest obicei de ziua vălului miresei este foarte rar practicat în zilele de azi, nunta terminându-se odată cu plecarea invitaţilor din noaptea nunţii.
