Tătăneasa conţine alantoină – un stimulent celular care accelerează înlocuirea naturală a celulelor din organism. De-a lungul timpului, a fost folosită pentru a trata o gamă largă de afecţiuni, de la bronşite şi până la fracturi. Acum însă ea este indicată doar pentru uz extern.
Alantoina conţinută în tătăneasă îi conferă acesteia acţiuni de cicatrizare şi de reducere a inflamaţiilor. S-a constatat că ceaiul de tătăneasă calmează deranjamentele stomacale, tusea şi durerile provenite din artrită.
CITEȘTE ȘI: Beneficiile mai puțin știute ale ceaiului de mentă: Cum ajută stomacul și creierul
Interzisă pentru uzul intern
Cu toate acestea, folosirea acestei plante în uzul intern a fost interzisă întrucât cercetările au arătat că unele substanţe conţinute sunt hepatotoxice şi carcinogene, potrivit Ghidului plantelor medicinale şi aromatice, coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor.
Antiinflamator si cicatrizant – uz extern
Extern, tătăneasa se foloseşte ca antiinflamator şi cicatrizant pe răni nedeschise. Un decoct se prepară din 4-5 linguriţe de rădăcină la o cană cu apă.
Se recomandă gargara şi clătirea gurii în gingivite, stomatite, abcese dentare, pentru cicatrizarea rănilor nedeschise.
Tinctura se prepară din 10 grame de rădăcină la 100 de mililitri de alcool de 70 de grade, prin macerare timp de 8 zile. Se recomandă în aceleaşi scopuri, pentru uz extern, îndoită cu apă fiartă şi răcită.
În uzul intern este contraindicată.
