Cum de a ajuns Mihai Dedu să i se mai dea doar 6 luni de trăit: Drama prin care a trecut prezentatorul TV. Un interviu face furori în mediul online zilele acestea, interviul acordat de Mihai Dedu lui Cătălin Măruță.
Toată lumea îl ridică în slăvi pe prezentatorul știrilor de la Pro TV pentru ambiția de a fi topit aproape 40 de kilograme în 10 luni. Mare ambiție, e adevărat! Dar lupta sa a fost cu totul alta. Omul de televiziune s-a apucat, dintr-o ambiție, să slăbească, dar a ajuns, în final, să se lupte pentru viața sa.
În vârstă de 56 de ani și tată al unui băiat, Mihai Dedu a fost sportiv de performanță. Are 15.000 de kilometri alergați, după cum singur recunoaște, el fiind în trecut de 5 ori campion național la atletism. Dar stilul de viață și neglijența l-au dus în punctul în care a luat mult în greutate.
Dacă în urmă cu peste 20 de ani, când ajunsese la 139 de kilograme, a slăbit ușor, nu la fel s-a întâmplat acum, la vârsta a doua, când, cu greu, a luat aceeași decizie. A durat mult să ia această hotărâre – 5 ani, după spusele sale.
În 98, când avea ”64 – 66 la costum”, a slăbit cu salate, fructe și foarte multă mișcare. Își amintește că se temea că-și va pierde jobul. De altfel, mai în glumă, mai în serios, Adrian Sârbu chiar i-a spus: ”Mă, tu ai căzut în oala cu sarmale?”
CITEȘTE ȘI: Kate Winslet a admis: ”Titanic mi-a ruinat viața” – Suferința prin care a trecut marea actriță
”Am avut un moment de panică, dacă cumva zice omul asta out?”, a recunoscut el în emisiune.
”Eram puternic, ca un buffalo, eram împăcat cu mine, cum arătam”, își amintește el. Chiar și așa, s-a pus pe slăbit.
30 – 40 de minute de alergare pe zi și, la puțin peste un an distanță, în 2000, ajunsese deja la 91 de kilograme. Dar era tânăr.
Dar anii au trecut și a ajuns să se confrunte cu aceeași problemă. Numai că lucrurile nu au mai fost la fel de simple de această dată, recunoaște el.
Ajunsese să aibă tensiunea de 20, 21, la un pas de infarct sau AVC
Mihai Dedu recunoaște că ajunsese în situația de a avea tensiunea 20 și chiar 21. ”Un om normal, un bărbat în putere, dacă are 12, 13 cu 7, e ok. Eu am avut și 20, am avut și 21!”, a mărturisit el.
”Normalitatea la mine se traducea între 15 cu 10 și 18 cu 10”, deci oricând putea sa facă un infarct sau un AVC. Nici măcar cu medicamente nu putea să-și regleze tensiunea, mărturisește el.
„Poate observam că mă îngraș, dar nu băgam de seamă, ziceam că mai e timp, m-am neglijat total. Copilul meu, știu cum e, ai tăi sunt de suflet, nu-ți spun să nu te superi, nu iau ei deciziile drastice, radicale, de a-ți atrage atenția. Matei venea și mă lua de braț sau de burtă și i se umpleau palmele copilului, atât de mare era grăsimea viscerală. Abdomenul nu era generos, era ditamai cotețul, ăsta e adevărul!
Nu m-am gândit nici atunci să slăbesc, ziceam că ăsta sunt, de ce să-mi schimb viața? Dar ușor, ușor, lucrurile au scăpat de sub control: genunchii, șoldurile, tensiunea arterială era groaznică”, își mai amintește el momentele de dinainte de a intra la cura drastică.
Cu ambiție, a pornit la drum. Știa că este ambițios, cu ani în urmă se lăsase de fumat brusc, fără a se mai întoarce la viciu: ”Am fumat destul de mult, cu Florin Busuioc fumam și 20 de țigări dimineață. Odată am zis gata, au trecut 13 ani de atunci”.
Început de iad conștient
”După ce am început procesul de slăbire am zis gata. La puțin timp am început să mă simt și slăbit și rău. Am pus totul pe seama faptului că e normal, că nu mâncam. Așa m-am chinuit cam două săptămâni.
Ajungând la medic, după acest timp, și bine că am ajuns, pentru că altfel nu am mai fi stat de vorbă. N-aș mai fi existat, am găsit niște afecțiuni. Pe interior eram rupt, și pe partea cardiovasculară, și cu tensiunea, pancreas, ficatul, care din cauza grăsimii abdominale, nu se mai vedea la ecografie.”, a mai spus Mihai Dedu.
Dacă în primele 30 de zile de dietă cruntă nu dăduse jos niciun gram, deși făcea foamea, ”apoi a venit reversul, ziua și kilogramul. Până la un moment dat, când m-am speriat. 25 de kilograme în mai puțin de 2 luni”, mai spune el.
”Aveam diabet de tip 2 și eu nici nu știam”
Numai că era perioada când din toate părțile îl loveau vești cum nu se poate mai rele. ”Am fost, am facut colonoscopie, dacă nu mergeam, dezvoltam un soi de mic cancer. Eu eram deja diabetic. Aveam diabet de tip 2 și eu nici nu știam. Cum, mă, să nu vii să te controlezi?”, își amintește că îl certau medicii. E drept că nu mai fusese ma medic de zeci de ani, pentru că se simțea bine și considera că nu e nevoie.
”Din 38 de analize de sânge, 30 erau cu roșu!”, își amintește el.
”Mie doctorul acela mi-a spus că nu apuc 6 luni. Toți îmi spuneau, dar cum să nu vii atâta timp? Păi dacă eu nu am fost nici răcit?
I-a spus băiatului lui, Matei: ”Dacă mă prăpădesc, ai grijă de mama”
Atunci poate că m-am gândit la moarte”, mărturisește el, amintindu-și cum Adriana, soția, și Matei, fiul, ”plângeau pe la colțuri”, ca el să nu-i vadă. Toate acestea se întâmplau cu soacra în casă, care nu a bănuit nimic. Nici propriii părinți nu au știut nimic.
Absolut nimeni în afară de soție și băiat nu au știut prin ce a trecut. La un moment dat chiar și-a luat băiatul deoparte și a discutat cu el despre potențiala sa moarte. ”Dacă mă prăpădesc, ai grijă de mama, de asta și de asta”, își amintește el că i-a spus lui Matei. Băiatul, deși încerca să pară puternic, a fost extrem de afectat: nu se mai odihnea bine și începuse, la rândul său, să slăbească de grijă.
Practic, momentul în care s-a dus la spital l-a salvat. Semnale existau, recunoaște singur, dar le-a ignorat. Dacă nu făcea drumul la doctor, poate lucrurile nu ar mai fi putut fi rezolvate peste o lună, două, șase, e el de părere acum. ”Când e să-ți întindă Dumnezeu mâna, ți-o intinde, indiferent prin ce modalități: Mă, fă asta, că s-ar putea sa fie prea târziu!”, asta e ceea ce a realizat în ceasul al 12-lea.
Din fericire, acum e bine, analizele asta arată. ”Să mori ca un fraier, să nu încerci să faci nimic pentru tine e degradant”, recunoaște el acum, cu mintea omului de pe urmă.
”Sacrificiul de a slăbi a fost o nebunie de-a mea, care s-a transformat într-o altă nebunie. În momentul în care am luat o hotărâre, dar n-a fost doar atât, de aici s-a pornit un întreg bulgăre de zăpadă, care încet- încet s-a făcut imens și a angrenat sănătate, familie și toată viața”, recunoaște Mihai Dedu.
”Nu ajungi la doctor zeci de ani și dintr-o dată te vezi în imposibilitatea de a vedea ziua de mâine…”, reflectă el acum. Recunoaște că pericolul nu e trecut, încă sunt analize ”cu roșu”, dar diabetul, de exemplu, e în remisie.
Abia în septembrie, octombrie, anul trecut, ”a văzut luminița de la capătul tunelului”, atunci lucrurile au început să se așeze cumva, să se întrevadă speranța. Până atunci a trăit în iad din momentul în care afla că era pe buza prăpastiei.
”Eu aveam diabet de tip 2 și nu știam – noroc cu toata nebunia asta”, repetă el acum, conștientizând că a trecut la mustață pe lângă moarte.
În final, Mihai Dedu lansează și un apel către toată lumea: ”M–aș bucura ca oamenii să extragă ceea ce trebuie de aici, nu vreau păreri de rău!”.
