LIFESTYLE

Jovialul Horia Brenciu și secretul dureros! Care este rana care nu se va vindeca niciodată și de ce nu a trecut niciodată peste suferință

Îl vedem mereu mucalit, râde din suflet și pare că trăiește viața privind numai jumătatea plină a paharului. Și, practic, așa și este, pentru că dacă s-ar lăsa pradă tristeții, Horia Brenciu nu ar mai fi…Horia Brenciu. Da, chiar și el are răni nevindecate, despre care spune că nu se vor cicatriza niciodată chiar. Iar una dintre ele și cea mai cruntă durere este cea cauzată de moartea părinților.

“Pierderea părinţilor a fost un moment greu în viaţa mea. Nimic nu se compară cu asta. Dispariţia tatălui meu mi-a lăsat un gol imens, mai ales că nu mai eram un copil, ca în cazul plecării mamei mele”, mărturisește charimaticul artist, care din această toamnă s-a întors la Pro TV, la ”Vocea României”…

Cum a reușit să treacă, în timp, peste ceva ce știm și noi că este aproape imposibil? “Nu am depăşit pierderea părintilor. Doar am umplut timpul cu multe activităţi, ca să nu mă cufund într-o supărare fără sfârşit… “, mai spune Brenciu, într-un interviu pentru OK Magazine!.

Citește și: ATENȚIE la ce publici pe Facebook! Cuvintele care dezvăluie dacă suferi de depresie

Are un băiețel adoptat și ar mai repeta experiența

Îndrăgitul cântăreț, actor și om de televiziune povestește și că, în ciuda personalității lui euforice și exuberante, viața nu a fost mereu prea generoasă, din prima. A fost dificilă şi perioada de acomodare, când a plecat de acasă, la 20 ani, din Brasov. Horia Brenciu a mărturisit chiar că la începuturile lui în TVR stătea cu chirie într-o cameră de la subsol și că își făcea duș la serviciu.

“Dar pe-atunci aveam o mie de visuri de împlinit şi o poftă incredibilă de a descoperi un nou univers şi cred că asta m-a ajutat să “supravieţuiesc”… Molipsitor sau nu, am cantităţi serioase de optimism la mine. Multă lume mă întreabă dacă nu cumva iau vitamine pentru starea asta. Când vin clipele alea grele privesc înainte cu încredere şi am credinţa că totul va fi bine. Pentru că dacă privesc numai uşa care se închide, cum aş putea să le vad pe cele care se deschid? “, spune Brenciu, tot în interviul din revista OK! Unde atinge și delicatul subiect al adopției. Horia Brenciu și soția lui, Alice, au adoptat un băiețel, pe Toma, deși aveau casa plină de… fete. Cele două fiicei ale lui Alice, plus fetița cea mică pe care cuplul o are împreună.

“Fiecare caz de adopţie are particularităţile lui. Personal, nu m-am lovit de obstacole şi nu pentru că aş fi o persoană publică. Câtuşi de puţin! Oamenii care s-au ocupat de dosarul nostru au fost amabili, dar şi cât se poate de corecţi în aplicarea legilor. Am parcurs absolut toate etapele şi am reuşit. Totul a durat trei ani, iar în acest timp Toma a fost cu noi şi nu ni s-a părut nimic prea dificil sau imposibil pentru ca el să devină fiul nostru. Sentimentul cu care am pornit la drum a fost iubirea, esenţa relaţiei dintre un copil şi părintele lui. “, încheie Brenciu care e sigur și de faptul că ar mai repeta oricând experiența: “Nu a fost o experienţă traumatizantă. A fost doar de lungă durată“.

Comentarii: