Meciul cu Germania, pierdut de la limită de România, deși nemții au tras ca pe front la poarta noastră, a propus un erou. Pe portarul de la Sparta Praga, Florin Niță, pentru care deși a trecut și pe la FCSB unde a apărat vreo 4 sezoane, nimeni n-a avut ochi pentru el.
Și cum Dumnezeu nu întârzie, ci vine mereu la timp, bărbatul de 33 de ani a fost felicitat și remarcat chiar de cel mai mare portar în activitate, Manuel Neuer. Niță a lăcrimat când la flash-interviu a fost întrebat cine l-a susținut cel mai tare înaintea partidei cu Germania.
”Soția!”, a spus Niță, pe care o știe de la 18 ani și care îi stă alături încă de atunci. Pe Laura a avut timp să o cunoască și mama lui, care a pierit atunci, după o lungă suferință.
CITEȘTE ȘI: Abia acum s-a aflat: Cum a apărut și ce înseamnă ‘sfertul academic’
”Ambalam cozonaci!”
În adolescență, Florin a rămas orfan. Orfan, pentru că mult înaintea mamei sale, se dusese și tatăl lui. Avea cinci ani când a luat viața-n piept. Fără părinți, fără vreun sprijin. ”N-o aveam decât pe sora mea!”, a mărturisit chiar cel care avea să ajungă portarul naționalei.
Mergea la antrenamente doar în teniși, când alții aveau ghete cu crampoane, și era nevoit să-și pună pungi, chiar dacă degetele îi degerau de frig. Bumbescu i-a fost antrenor și și-a amintit cum îi strângea pe toți în vestiar și le spunea că doar unul-doi va ajunge fotbalist de clasă dintre ei.
”Dă, Doamne, să fiu eu ăla!”, își spunea în gând Florin, care printre antrenamente, și pentru a-și ajuta mama bolnavă, muncea pe unde apuca, luându-și în serios rolul de stâlpul familiei.
„Am lucrat chiar și la o fabrică de cozonaci, ambalam cozonaci. Nu e nici o rușine să muncești, să câștigi bani, să ai un drum în viață.
Eram o mână de om pe străzi, în frig. Mergeam cu ceva bănuți în mână să-mi iau de mâncare. Mă știau toți din Chiajna”, a mai povestit Niță pentru gsp.ro.
Apoi, s-a stins și mama lui. Care n-a mai apucat să vadă că viața fiului s-a schimbat radical: e om însurat, cu doi copii, și de-acum un fotbalist celebru.
