În filme, în literatură și în viață este extrem de des întâlnită expresia ”Uită-te la mine!”. De câte ori am folosit-o fiecare… mi-e greu să cred că există cineva care să nu fi zis măcar o dată în viață că x nu l-a putut privi în ochi pentru că… i-a greșit cu ceva. De aici și legătura între contactul vizual și interesul persoanei cu care te conversezi.
Părerea generală este că, dacă îți privești susținut ești sincer în ceea ce-l privește și nu ai nicio intenție necurată. Specialiștii vin însă cu o demonstrație care explică de ce capacitatea de menținere a contactului vizual nu este însă o chestiune de seriozitate, ci una pur medicală.
Explicațiile științei
Menținerea contactului vizual în timpul unei conversații este un proces solicitant pentru creier, sunt concluziile unui studiu realizat de cercetătorii japonezi.
Privitul în ochi este o activitate care „mănâncă” din resursele cognitive necesare pentru alte activități precum gândirea și procesarea verbală, susțin savanții japonezi, și de aceea de multe ori, în timpul unor discuții față în față, suntem obligați practic să facem după cum ne comandă creierul. Adică să ne mutăm privirea de la interlocutor.
Măsură de protecție pentru creierul suprasolicitat
Pentru menținerea vreme îndelungată a unui contact vizual, creierul consuma aceleași resurse ca atunci când este angrenat în efectuarea celor mai complexe raționament.
De aceea, susțin cercetătorii japonezi, este absolut normală întreruperea ”privitului în față” în timpul conversațiilor. Astfel, resursele cognitive pot să fie conservate, păstrate. „Deși contactul vizual și procesarea verbală par independente, oamenii își mută frecvent privirea de la interlocutori în timpul conversațiilor”, acest lucru sugerând că există „o interferență între contactul vizual și procesarea verbală ce are loc în creier”, notează autorii studiului, potrivit Agerpres.
De altfel, mai multe studii realizate anterior au susținut și scos în evidența interferența dintre contactul vizual și gândirea vizuală.
Citește și: Amorţirea mâinii în timpul nopţii, semnul unei afecţiuni grave. Ce măsuri trebuie să iei
Argumentele psihologice
În sprijinul demolării mitului cu privire la sinceritate și contactul vizual vin și psihologii. Care ne explică de ce această expresie perpetuată îndelung nu are niciun sprijin în știință. Uneori, totul ține de factorii externi și de capacitatea de concentrare, alteori ține de raportul între cele două persoane și timiditate, iar uneori are legătură chiar cu educația și cultura.
De aceea, psihologii vă sfătuiesc ca, data viitoare când cineva nu vă privește în ochi, nu vă grăbiți să îl etichetați drept nesincer, ci încercați să vă gândiți care ar putea fi motivul înainte să trageți concluziile.
De exemplu, o privire directă nu e întotdeauna o dovadă de sinceritate, poate fi o armă de intimidare sau chiar semn de nemulțumire, Depinde de context și de gesturi, de situație. Sunt tări precum Japonia a căror cultură califică un contact vizual susținut mai degrabă o lipsă de respect, argumentează specialiștii.
