Anumite zgomote din jurul nostru pot să ni se pară extrem de enervante. Oamenii care plescăie, sorb din ciorbă sau cafea, se joacă cu pixul, bat în masă şi chiar şi sunete mai neînsemnate pot fi deranjante. Condiţia se numeşte misofonie, iar cei care suferă de această boală găsesc anumite sunete insurportabile.
Denumirea a apărut în anul 2001, iar afecţiunea mai este cunoscută şi ca sindromul sensibilităţii la sunete, fiind atât de ordin fizic, cât şi psihic. Conform unei cercetări, s-a descoperit că persoanele care suferă de misofonie au o structură diferită a creierului, ceea ce duce la reacţii atipice la auzul acestor sunete, scrie csid.ro.
Această hipersensibilitate poate apărea în viaţa de zi cu zi cu zi, provocând astfel anxietate, furie sau chiar stări de panică. De asemenea, poate duce la izolare şi depresie. Cercetătorii vorbesc despre această afecţiune ca fiind relativ nouă, neexistând criterii concrete pentru a fi diagnosticată.
CITEȘTE ȘI: Îţi ‘ţiuie’ urechile? Ce înseamnă acest lucru şi când trebuie să mergi la medic
Misofonia: sunete declanşatoare
- mestecare
- sorbire
- înghiţire
- curăţarea gâtului
- pocnirea buzelor
- sunetul respiraţiei
- creionul sau pixul care zgârie foaia în timpul scrisului
- ticăitul ceasului
- trântirea portierei
- ciripitul păsărilor, sunetele greierilor sau ale altor animale
Orice sunet poate fi un declanşator al acestei afecţiuni. În cazul unor persoane care suferă de misofonie, chiar şi imaginile pot reprezenta un declanşator:
frecarea nasului
jucatul prin păr
mişcarea obsesivă a piciorului
Misofonia: cum se manifestă
Să zicem că cineva bate cu unghiile pe o suprafaţă şi nu se mai opreşte. La persoanele care suferă de misofonie şi experimentează această situaţie, pielea se face ”de găină” sau apare o stare de agitaţie, iar acestea îşi doresc ca sunetul să se oprească imediat. Un fel de tsunami de răspunsuri negative are loc instant, sentimentele sunt extrem de complexe şi persoana simte nevoia ca acel sunet să dispară.
CITEȘTE ȘI: Ai grijă la igiena urechilor! Greşelile pe care trebuie să le eviţi
Misofonia: cauze
Cercetătorii nu ştiu care ar putea fi cauzele acestei afecţiuni, dar se pare că apare deseori în cazul persoanelor care suferă de:
tulburare obsesiv-compulsivă (OCD)
tulburări de anxietate
sindromul Tourette
De exemplu, o persoană care suferă de această afecţiune poate avea simptome similare celor din anxietate: inima începe să-i bată cu putere, transpiră etc. În ani, persoanele care sufereau de misofonie se confruntau şi cu anxietate, fobii şi alte tulburări, doar că misofonia este unică în felul său, având următoarele caracteristici:
- în general, apare înainte de pubertate: primele simptome apar între 9 şi 12 ani
- este întâlnită mai mult în rândul femeilor decât al bărbaţilor
- persoanele care suferă de misofonie au un IQ mai mare
- declanşatorul poate fi un sunet provocat de părinţi sau un membru al familiei (plescăit, sorbit etc.)
- poate fi ereditară.
Misofonia: tratament
Pentru că este o afecţiune care te ”bântuie” toată viaţa şi pentru care nu există leac, există totuşi câteva opţiuni eficiente care te pot ajuta să o ţii din frâu.
CITEȘTE ȘI: ATENŢIE la loviturile la cap! Când trebuie să mergi la medic
Terapia cognitiv-comportamentală– este un tip de terapie care te poate ajuta să înlocuieşti asocierile negative pe care le ai în privinţa zgomotelor declanşatoare.
Consiliere– este importantă atât pentru familie, cât şi pentru persoanele care suferă de misfonie, pentru că poate afecta pe oricine.
