O dietă cu lilieci cruzi și urină: Cum a supraviețuit un maratonist 10 zile în deșert.
„M-am pierdut în deșert timp de nouă zile și jumătate – și m-am ținut în viață cu lilieci cruzi și urină.” Iată ce a declarat maratonistul Mauro Prosperi pentru The Guardian.
Prosperi participa la un maraton extrem prin deșertul Sahara. Inițial totul mergea bine până când s-a pierdut.
„Marathon des Sables” este o cursă celebră de mers pe jos, care parcurge 250 de kilometri în condiții de căldură extremă, pe un teren care variază de la dune cu trei etaje la secțiuni stâncoase. Prosperi, care este un fost olimpic, se număra printre cei mai rapizi concurenți. Dar în momentul în care traseul trecea prin dune mici, nisipul din jur începea să se ridice și să se rotească.
„Dunele mici, spre deosebire de cele mari, se mișcă”, spune el. Vârtejul este ca un dans, ritmat și hipnotizant la început, dar ritmul devine intens și, înainte de a ști ce se întâmplă, Prosperi se trezește în fața unui zid de nisip.
„Nu mai vedeam nimic. Vântul sufla atât de tare încât nisipul care zbura îmi făcea pielea să mă doară.”
În acest moment, instinctele lui Prosperi își fac loc și continuă să alerge. Din păcate, pierde foarte mult timp și gândurile sale se concentrează pe terminarea cursei.
„Speram să intru cel puțin în timpul de medalie”, își amintește el. I s-a părut ciudat atunci că nu a văzut niciunul dintre ceilalți participanți în jurul său, dar și-a dat seama că în 1994, când a avut loc dramaticul eveniment, acesta era puțin cunoscut și nu exista un aflux mare de participanți.
Prosperi povestește că la start organizatorii au ținut un discurs și i-au sfătuit pe alergători să se adăpostească în caz de furtună de nisip. Dacă se rătăceau, trebuiau să meargă spre norii care se adună la apus. Dar, după cum spune Prosperi, „nu există multe adăposturi în deșert. În mijlocul dunelor, este greu să găsești un loc care să te protejeze”, scrie Fakti.
Așa că el continuă să se deplaseze. Încearcă să se adăpostească de mai multe ori, dar nisipul îl acoperă mereu. Furtuna trece în șapte ore, iar după ce se termină nu mai rămâne absolut nimic spre care maratonistul rătăcit să își îndrepte busola. „Furtuna de nisip a luat toate reperele”, spune el. „Peisajul a fost complet schimbat”.
Să vadă elicopterul de salvare, dar să nu fie reperat de el
După ce a petrecut o noapte în deșert, a doua zi dimineața începe să alerge din nou. Între timp, căutarea lui Prosperi a început deja. El chiar aude și vede un elicopter trimis după el, dar pilotul nu-l observă niciodată.
În timpul luptei sale pentru supraviețuire, maratonistul dă întâmplător peste un mic templu în deșert, unde se adăpostește. Din fericire pentru el, pe tavanul templului au aterizat mici lilieci, pe care decide să-i prindă pentru a se hrăni cumva. „Erau destul de puturoși”, își amintește Mauro.
Într-un act de disperare, Prosperi decide, de asemenea, că se va sinucide pentru a-și pune capăt chinului. Pe lângă slujba sa de polițist, știa că, dacă nu i se găsește cadavrul, familia sa nu va primi banii de asigurare. Așa că decide să își taie venele, sperând că va muri repede și că cineva îi va găsi curând rămășițele. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat.
După ce și-a tăiat brațele și a leșinat din cauza pierderii de sânge, se trezește din nou dimineața și se trezește în viață. Care este motivul? Din cauza deshidratării severe, sângele său s-a îngroșat atât de repede încât aproape nimic nu s-a scurs și corpul său s-a conservat.
A trăi în ciuda a tot ceea ce se întâmplă
Atunci își dă seama că trebuie să trăiască și face tot ce-i stă în putință pentru a face acest lucru. Continuă să meargă, ba chiar își bea urina pentru a păstra puțină apă în corp, până când, într-o zi, vede în depărtare o turmă de capre. Păstorul lor este o fetiță. Mergând, Mauro ajunge imperceptibil în Alger , unde este dus mai întâi la poliție, dar apoi este internat la secția de terapie intensivă a unui spital, unde petrece o săptămână.
În ciuda experienței care l-a dus la limita propriilor forțe și capacități și chiar la un pas de moarte, Mauro a revenit la „Marathon des Sables” doi ani mai târziu, renunțând în cele din urmă la maratonul extrem abia în 2017.
