Studiu revoluţionar al nutriţioniştilor. Schimbarile care au avut loc in dieta europenilor, dupa inceperea agriculturii in urma cu 10 mii de ani, au produs adaptari genetice care favorizeaza tendintele zilelor noastre, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Cornell.
Istoria dietei alimentare europene
Inainte de revolutia neolitica, ce a inceput in urma cu aproximativ 10 mii de ani, ocupatiile principale ale populatiilor europene erau vanatul si culesul recoltei, asa incat dieta alimentara era bazata in special pe carne si, in unele zone, peste sau fructe de mare.
In urma cu opt mii de ani, dupa aparitia agriculturii in sudul Europei, fermierii au inceput sa schimbe raportul alimentar, de la o dieta bazata pe carne, la una centrata pe consumul de legume.
Impactul cercetarii asupra viitorului medicinei si nutritiei
Acesta este prima investigatie de specialitate ce isi propune sa diferentieze si sa compare schimbarile ce au avut loc inainte si dupa revolutia neolitica, o analiza ce ne arata ca aceste practici dietetice sunt reflectate de schimbarile genetice in randul generatiilor europene.
„Astfel, analiza noastra arata ca alimentatia joaca un rol central in evolutia omului,” a declarat Alon Keinan, profesor de genomica si autorul principal al lucrarii, conform mediarelations.cornell.edu.
Cercetarea are implicatii semnificative in ceea ce priveste interactiunea dintre totalitatea genelor si nutrienti, domeniul intitulat nutrigenomica.
Analizand arborele genealogic, medicii vor putea in viitor sa conceapa un plan alimentar personalizat, in functie de genomul fiecarui pacient pentru a ii imbunatati sanatatea si a preveni aparitia bolilor, sunt de parere autorii studiului.
Dieta vegetariana versus dieta carnivora si genomul uman
Conform analizei oamenilor de stiinta, dieta vegetariana a fermierilor europeni a condus la aparitia unei alele ce codifica celulele pentru a produce enzime ce ajuta consumatorii sa metabolizeze vegetalele. Acest proces a avut loc ca urmare a selectiei naturale, prin intermediul caruia fermierii ce aveau aceasta gena erau mai sanatosi si aveau mai multi copii. Copiii, ce mosteneau la randul lor aceasta varianta genetica, o transmiteau mai departe prin descendentii lor.
Gena FADS1, gasita in randul fermierilor vegetarieni, produce enzime specifice care joaca un rol vital in biosinteza acizilor grasi omega 3 si omega 6 polinesaturati (LCPUFA). Acesti acizi sunt necesari pentru dezvoltarea creierului uman, cat si pentru dezvoltarea sistemul imunitar si rolul pe care organismul il joaca in lupta cu inflamatia.
In timp ce omega 3 si omega 6 pot fi obtinute in mod direct printr-o dieta alimentara bazata pe carne, acesti acizi grasi lipsesc din dietele vegetale. De aceea, vegetarieni au nevoie de enzimele FADS1 pentru a realiza biosinteza LCPUFA din acizii grasi regasiti in radacinoase, legume si seminte.
Analiza ADN-ului stramosilor nostri arata ca, inainte de agricultura, dieta vanatorilor europeni avea versiunea opusa a acestei gene, ce limiteaza activitatea enzimelor FADS1, pentru a sustine digestia alimentelor din vanat si a fructelor de mare.
Investigatia asupra aparitiei acestor gene in randul europenilor a aratat o scadere a dietelor vegetariene pana la revolutia neolitica, moment in care legumele au devenit treptat alimentele de baza in dieta stramosilor nostri.
In mod similar, versiunea opusa a genei, regasita in randul stramosilor vanatori si culegatori, a fost predominanta pana la aparitia agriculturii, dupa care a scazut dramatic.
De asemenea, oamenii de stiinta au descoperit o variatie in frecventa aparitiei acestor genelor alele in Europa de la nord la sud. Toti fermierii aveau o alimentatie pe baza de plante, insa aceasta tendinta a fost mai predominanta in sudul Europei, prin comparatie cu nordul, ai carui stramosi agricultori au inclus in dieta lor laptele si fructele de mare.
Alelele din plante regleaza nivelul de colesterol din organism, responsabil pentru declansarea bolii inflamatorii intestinale, bolilor cardiovasculare, artritei si tulburarilor bipolare.
„Vrem sa aflam cum difera modul in care pacientii raspund in urma adoptarii aceluiasi tip de dieta alimentara. De aceea, in studiile viitoare ne vom concentra pe variatiile genetice ale indivizilor, dieta si starea generala de sanatate a acestora pentru a putea oferi recomandari dietetice personalizate, in functie de mostenirea genetica a fiecarui pacient,” conchide coautorul studiului, Dr. Kaixiong Ye.
