SANATATE

Care este adevărul din spatele deceselor celor 25 de copii depistați cu RUJEOLĂ. Explicațiile specialiștilor

Featured Video Play Icon

Medicul Amalia Șerban a explicat care este adevărul din spatele cauzelor de decese la cei 24 de copii depistați cu rujeolă.

Cunoscutul medic susține că o „o mare parte dintre copii aveau afectări genetice sau malformații cardiace, malformații renale, retard, sindrom Down sau boală autoimună”, conform activenews.ro.

Totodată, doctorul a mai spus că 5 dintre copiii decedați nu erau în evidența niciunui medic de familie.

Confundabilă la prima vedere cu rubeola, rujeola este mult mai gravă decât sora ei mai mică. Denumirea „pojar”, cu care e cunoscută la noi, este descriptivă pentru principalele simptome: febră foarte înaltă, de până la 40,5 grade Celsius, și erupția ca para focului.

Despre rujeolă, trebuie spus că perioada de incubație durează între 7 și 18 zile. Debutul bolii este de obicei brusc și agresiv, cu febră care poate depăși valoarea de 39 de grade. La asta se adaugă indispoziția, durerile de cap plus semnele unei infecții respiratorii.

La fel ca mai toate bolile copilăriei, rujeola are o origine virală. Virusul care provoacă rujeola este unul de tip ARN, strâns înrudit cu virusurile pestei bovine și al răpciugii canine. Acesta poartă numele de virus rujeolic și face parte din genul Morbillivirus, familia Paramyxoviridae, din care se trag și virusul urlian (care determină oreionul), cel sincițial respirator (cauză a majorității infecțiilor respiratorii servere) și virusurile parainfluenzae (responsabile de apariția răcelilor).

Cum să-l înveți pe cel mic să facă la oliță în 3 zile

Ingredientul din PUFULEȚI despre care nimeni nu vorbeşte

Cum se răspândește rujeola?

Rujeola se răspândește pe aceleași căi clasice și anume prin intermediul picăturilor de salivă și a secrețiilor nazale pe care persoana infectată le împrăștie în jur în timpul tusei, strănutului, râsului sau vorbirii. Transmiterea indirectă, adică prin contactul cu diferite obiecte contaminate (jucării, mobilier etc.) este rară în cazul rujeolei, însă nu imposibilă.

O veste bună în legătură cu virusul rujeolic este că acesta are un timp scurt de supraviețuire (mai puțin de 2 ore) în aer sau pe suprafețe, precum și o sensibilitate deosebită la solvenți organici (soluții de curățare), căldură și ultraviolete. În schimb, rezistă foarte bine la frig (poate fi conservat ani de zile la -70 grade C). Din aceste motive, virusul este mult mai activ în lunile reci și cu soare puțin. Cu toate acestea, au fost ani în care cele mai cazuri de rujeolă s-au înregistrat în a doua jumătate a primăverii (aprilie-mai).

Rujeola este foarte-foarte contagioasă

Intrarea în contact cu virusul rujeolic duce aproape automat la îmbolnăvire (probabilitatea este de peste 95%, unii specialiști urcând-o spre pragul de 100%). Acest „succes” se datorează mai ales celor 2-4 zile de contagiozitate de dinaintea apariției simptomelor, în care gazda virusului îl distribuie fără ca cineva să bănuiască. Celelalte 5-7 zile de după apariția erupției au o contribuție mai mică la acest copitol, bolnavul fiind, de regulă, izolat la domiciliu în această perioadă. În ceea ce privește grupul de vârstă cel mai frecvent afectat, ei bine, înainte de introducerea vaccinării antirujeolă la scară națională, acesta era format de copii de până în 8-9 ani, cu vârf de incidență între 2 și 5 ani. Acum situația este în schimbare și mai mai susceptibili de a dezvolta boala par adulții, ca urmare a „epuizării” anticorpilor induși prin vaccinare (mai ales dacă aceasta s-a făcut cu virus mort).

Cum să-ți îngrijești părul în timpul SARCINII

Îți lași bebelușul să se joace pe smartphone sau tabletă? Iată CE se poate ÎNTÂMPLA

Cum se manifestă rujeola?

Perioada de incubație (intervalul de timp scurs între momentul infectării și momentul apariției primelor simptome) durează între 7 și 18 zile. În general, debutul bolii este brusc și virulent, cu febră ce poate depăși uneori 39 C, la care se adăugă indispoziția, inapentența, durerile de cap, iar la scurt timp și semnele unei infecții respiratorii, incluzând:

– secreții nazale apoase, strănut;
– lăcrimarea abundentă, înroșirea ochilor;
– intoleranță la lumină și umflarea pleoapelor;
– dureri de gât, răgușeală;
– înroșirea și umflarea amigdalelor;
– tuse uscată, supărătoare sau, dimpotrivă productivă

A doua fază a bolii începe după 24-48 de ore de la apariția febrei și e caracterizată de:

– înroșirea intensă a mucoasei bucale, însoțită de mici pete/puncte sângerande (pichete) care fac foarte dificilă alimentarea; această congestie poate afecta întreg tubul digestiv, cauzând vărsături și/sau diaree, iar în unele cazuri chiar și mucoasa genitală (provocând usturimi la urinare);
– limba încărcată, cu depozite albicioase și cu marginile roșii;
– inflamarea ganglionilor, în special a celor de sub bărbie și a celor situați de o parte și de alta a gâtului;
– semnul Koplik, considerat tipic pentru rujeolă: mici pete albicioase având un centru gri-albăstrui, care apar pe mucoasa obrajilor, în dreptul molarilor;
– persistența febrei, cu apariția riscului de convulsii febrile.

În a treia fază a bolii, tabloul clinic al rujeolei este completat de:

– accentuarea febrei (39-40,5 C) și a semnelor generale chiar înainte de declanșarea erupției cutanate, după care temperatura scade ușor, ajungând în 2-3 zile la valori normale;
– apariția erupției, reprezentând pete de diferite dimensiuni (mici, cât gămălia unui ac sau mai mari până la 1-3 cm), de culoare roz/roșu, neregulate, ușor ieșite în relief, catifelate la palpare, care dispar la apăsare și au tendința să se unească între ele;
petele apar de obicei în timpul nopții, mai întâi în spatele urechilor, apoi pe față (în prima zi), pe gât (a doua zi), urmând ca în 2-3 zile să se întindă pe tot corpul; în momentul în care erupția cuprinde membrele, încep să pălească petele de la nivelul feței, ele retrăgându-se în ordinea în care au apărut;
– erupția durează 3-5 zile și poate fi însoțită de o ușoară mâncărime; după dispariție, pielea poate căpăta o tentă maronie, care se atenuează treptat.

Ce trebuie sa stii despre TOALETA NOU NĂSCUTULUI

3 CONDIMENTE care STIMULEAZĂ DIGESTIA

Alimentul din DIETA JAPONEZĂ care te ajută să slăbești chiar și 2 kilograme pe zi

Ce este de făcut în cazul rujeolei?

Se urmăresc simptomele și se iau măsuri generale pentru ușurarea lor. O atenție deosebită trebuie acordată febrei, care așa cum spunem poate atinge cote periculoase. Pentru scăderea temperaturii se folosesc preparatele pe bază de ibuprofen sau paracetamol, în niciun caz aspirină (la copii poate cauza sindrom Reye care poate fi letal). Dacă febra este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu algocalmin, precum și la alte metode de reducere a temperaturii (băi răcite progresiv, împachetări). Dozele și ritmul de administrare se stabilesc întotdeauna de către medic! Tot medicul poate să prescrie suplimentarea dietei cu Vitamina A, care are un efect benefic asupra evoluției rujeolei, reducând durata acesteia și scăzând riscul de complicații. De asemenea, se impune repausul la pat cu evitarea efortului fizic și hidratarea corespunzătoare (aport crescut de apă, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri).

NU mai consumaţi aceste legume crude! Sunt TOXICE

Copilul trebuie ținut acasă între 7-10 zile, pentru a împiedica răspândirea virusului pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a-l feri de riscul intrării în contact cu alți agenți patogeni (viruși sau bacterii), care poate duce la înrăutățirea stării sale de sănătate. În cazul în care medicul recomandă spitalizarea, n-o refuza, cu atât mai mult dacă vârsta copilului este mică.

DE SEZON/ Cele mai bune REȚETE cu LEURDĂ

Torta Pasqualina/ REȚETE DE WEEK-END

Cea mai sănătoasă rețetă: Negresă de ciocolată cu ZUCCHINI. Fără lactate, fără ulei/ LOW-CARB

Complicațiile rujeolei pot fi severe

În general, rujeola are o evoluție ușoară spre medie. Cu toate acestea, este considerată  boala eruptivă care se soldează cu cele mai multe complicații. Vorbim de cele mai multe ori de suprainfectări la nivelul sistemului respirator (angină acută pultacee, laringită, bronșită, bronșiolită, pneumonie, bronhopneumonie), dar și de afectarea inimii (miocardită, pericardită), de conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite sau chiar encefalită (virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos).

O complicație foarte rară (1 caz la 100.000 de infecții) este panencefalita sclerozantă, care apare la câțiva ani (3-7 ani) distanță după infecția cu virusul rujeolic prin persistența acestuia la nivelul sistemului nervos. Boala este foarte gravă (afectează comportamentul, provoacă tulburări de mers, amețeli, deteriorare neurologică și fizică progresivă) și se finalizează de cele mai multe ori cu deces în lunile/anii ce urmează.

Comentarii: