În Germania, o nouă legislaţie face obligatorie anunţarea autorităţilor de sănătate germane de către grădiniţe atunci când părinţii nu au înregistrat dovada cu privire la vaccinarea copiilor lor. Această politică intră în vigoare de luna viitoare şi marchează o schimbare în legea germană curentă care cere părinţilor să înregistreze dovada consilierii despre vaccinare înainte de a-şi înscrie copiii la grădiniţă. Această lege, care era în vigoare de trei ani, nu cerea niciunei şcoli să raporteze părinţii care nu au primit consultanţă din partea unui doctor, informează CNN.
De ce această schimbare?
În comparaţie cu cele 62 de cazuri de pojar raportate în 2016, de pe 1 ianuarie 2017 până pe 7 mai 2017 au fost raportate în Germania 634 de cazuri de pojar, conform unui raport făcut de European Centre for Disease Prevention and Control. Totodată, un alt raport oficial vorbeşte despre decesul unei femei de 37 de ani din Essen care a survenit în urma unui caz de pojar, o boală virală care poate duce la complicaţii precum pneumonie şi encefalită.
În afară de Germania şi Italia, Oman, Somalia, Tajikistan, Thailanda, Ucraina şi Statele Unite au raportat extinderi de cazuri de pojar şi numere mult mai crescute față de anul trecut.
Dr. Tim Lahey, profesor la Dartmouth Institute for Health Policy and Clinical Practice, spune că imunitatea este un joc de numere, în care singura metodă de a câştiga este să imunizezi cât mai mulţi oameni astfel încât boala să dispară total.
Ce fac guvernele pentru a încuraja oamenii să câştige acest joc cu viaţa?
Nu este uşor să motivezi oamenii pentru că nimeni nu vrea să fie speriat pentru a lua o decizie sau presat social pentru a lua acea decizie, chiar dacă este într-adevăr decizia corectă.
De ce încurajează guvernele vaccinarea?
Imunitatea la o boală se dezvoltă ca efect al unui vaccin sau al trecerii prin acea boală, corpul având șansa să-şi creeze o apărare naturală împotriva bolii. Profesorul Lahey susține că majoritatea vaccinurilor oferă o protecţie parţială, nu totală. Din acest motiv, dacă privim statisticile din Statele Unite, care indică numărul de cazuri de pojar sau oreion, vor arăta un număr crescut în categoria celor care nu au fost imunizaţi. Este adevărat că şi unii oameni imunizaţi au sfârşit prin a se îmbolnăvi, dar dovezile pro-vaccinare sunt copleşitoare.
Experţii medicali spun că 92 – 95% din copii trebuie imunizaţi cu câte două doze de pojar, oreion şi rubeolă că să poată fi menţinută o imunitate a grupului în întregime, ceea ce înseamnă că tot grupul este protejat pentru că majoritatea indivizilor din grup sunt protejaţi. Chiar şi boli foarte contagioase nu se pot răspândi atunci când grupul are imunitate per total.
Cum obţin diverse ţări un nivel de imunitate atât de crescut?
Desigur, răspunsul variază de la ţară la ţară. Să le luăm pe rând:
EUROPA
Rata vaccinării în Europa este în principiu ridicată, dar pojarul se răspândeşte acolo unde ratele de vaccinare au scăzut, avertizează World Health Organization.
Heidi Larson, antropologist şi director al Vaccine Confidence Project şi profesor asociat la London School of Hygiene & Tropical Medicine, susține că, din cauza creşterii refuzului la vaccinare în rândul anumitor populații, unele ţări cum ar fi Italia, au început să introducă mai multe obligativități în acest sens. Este de notorietate faptul că cele mai afectate ţări europene de pojar sunt Italia şi România.
De exemplu, pe data de 30 mai, Italia a raportat 2.719 cazuri în 18 regiuni, doar de la începutul acestui an. Majoritatea cazurilor de pojar (89%) au fost la persoane care nu fuseseră imunizate, în timp ce 6% din infecţiile cu pojar au afectat persoanele care au primit numai o doză a vaccinului în loc de două. Acelaşi raport indică 6.434 de cazuri, incluzând 26 de decese, care au avut loc în România între 1 ianuarie 2016 şi 26 mai 2017.
În condițiile enunțate mai sus, Italia este nevoită să urmeze paşii parcurși de Statele Unite, nepermiţând accesul în şcoală a copiilor nevaccinați. Cu toate acestea, prevederile legislației italiene conţin însă şi deosebiri. Astfel, părinţii vor trebui să aducă dovada de vaccinare la înscrierea în grădiniţe, creşe şi şcoli de stat, similar ca în Statele Unite, dar în Italia părinţii copiilor nevaccinați vor fi amendați. Mai mult, în Italia, excepțiile ( de niciun fel) nu sunt tolerate, pe când în Statele Unite sunt.
NU mai porni aerul condiţionat IMEDIAT după ce urci în maşină! Iată de ce
Avertismentul ȘOCANT al unui apicultor român. Ce conține mierea de anul acesta
Larson spune că fiecare ţară europeană este diferită. „Fiecare ţară are programul propriu de imunizare, care poate diferi de alte ţări.” În principiu, statele europene preferă imunizarea voluntară în locul celei obligatorii.
În 2015, echipa condusă de Larson, în colaborare cu WIN-Gallup International (care a desfășurat un sondaj pe tema vaccinării începând din 1977) a dorit să afle situația exactă privitoare la atitudinea legată de vaccinare în 67 de ţări. Astfel, la nivel global, au fost intervievați nu mai puțin de 65.819 persoane.
Deşi sentimentul general legat de vaccinări este pozitiv, echipa de cercetare a descoperit variaţii foarte mari de la o ţară la alta şi chiar de la o regiune la alta.
„Sentimentul legat de siguranţa sănătăţii prin vaccinare este în mod special negativ în Europa. Ţări cu un nivel crescut de educaţie şi acces la servicii medicale sunt asociate cu rate mai scăzute de atitudine pozitivă în ceea ce priveşte vaccinarea. Asta indică o relaţie invers proporţională între atitudinea legată de vaccinuri şi statutul socio-economic. Ideea principală este că, deşi în principiu în Europa rata de acceptare a vaccinării este mare, trenduri clare anti-vaccinare pot fi observate în rândul populaţiei.” a fost concluzia echipei coordonate de Larson.
STATELE UNITE
În toate statele ce compun Uniunea vaccinarea este o cerinţă obligatorie pentru a fi înscris la grădiniţă sau şcoală, deşi unele dintre state acceptă motivaţii de ordin religios, medical sau filosofic.
În principiu, această obligativitate școlară creşte posibilitatea ca majoritatea copiilor să fie imunizaţi. Lahey susține că ”vede această cerinţă nu ca pe o pedeapă, ci ca pe o încurajare reciprocă, din moment ce atât şcoala, cât şi imunizarea sunt două lucruri bune, pe care orice părinte şi le doreşte pentru copilul său. În pofida tuturor acestor fapte concrete, există încă părinţi care cred că copiii lor ar trebui să aibă dreptul să se ducă la şcoală „fără să accepte responsabilitatea pentru implicaţiile acestui lucru”. Parte din responsabilitate este siguranța că şcoala este un loc sigur, „iar, un mod prin care putem face cu toţii şcolile mai sigure, este să ne asigurăm că niciun individ de-acolo nu este contagios. Vaccinurile ajută la asta.” continuă ea.
Și ”leneșele” pot să slăbească! TRUCURILE care te pot apropia de silueta mult visată
Care sunt CELE MAI SĂNĂTOASE cereale pentru micul dejun?
Cele mai bune rețete de sosuri pentru PASTE
Fenomenul părinţilor care reacţionează împotriva acestei cerințe obligatorii legate de înscrierea la şcoală se referă, în opinia lui Lahey, la faptul că părinţii percep aceste reguli de înscriere ca pe ceva ce îi privează de sentimentul de control asupra situaţiei. Ceea ce înseamnă că, în timp ce unii părinţi pur şi simplu refuză să-şi vaccineze copii şi găsesc alte soluţii pentru educaţie, alţi părinţi pur şi simplu reuşesc să se strecoare prin crăpături, iar copiii lor intră în şcoli devenind un pericol pentru sănătatea publică.
Atâta timp cât copiii nevaccinați sunt în minoritate, imunitatea de grup este protejată. Problemele apar dacă minoritatea se transformă în majoritate.
Profesorul în comportamentul privind sănătatea Noel T. Brewer de la Gillings School of Global Public Health de la University of North Carolina crede că oamenii intră într-una din trei categorii:
- Persoane care înțeleg şi vor vaccinurile şi se străduiesc să facă rost de ele
- Persoane care nu îşi doresc vaccinurile şi sunt poate chiar „activişti”
- Un număr mare de persoane care nu vor să ia o decizie, nici pro, nici contra, fără să fie împinşi de la spate de către reglementările publice.
Potrivit profesorului Brewer, cheia este ca al treilea grup de persoane să fie convinse. Tot el este cel care identifică trei abordări ce au ca rezultat creșterea numărului de vaccinări: „Există părinţi, există furnizorii de vaccinuri şi apoi există sistemele de reglementare, şi putem încerca să abordăm fiecare dintre acestea în moduri diferite.” Cu toate acestea, s-a constatat faptul că targetarea directă a părinților „nu a fost atât de eficientă. Deci, campaniile de informare nu par să schimbe prea mult situația inițială”, a completat Brewer. Deși social media pare să aibă o „influență destul de mare” asupra subiectelor de interes „nu este clar dacă intervențiile prin intermediul social media au un efect foarte mare”.
În completare, potrivit lui Lahey, informațiile asupra subiectului arată că, dacă cineva din cercul social personal, fie un preot, fie o persoană de la clubul sportiv, etc pune problema vaccinării ca normă socială, atunci probabilitatea ca restul grupului să se conformeze creşte exponenţial.
Brewer spune că medicii, asistentele sau doctorii petrec din ce în ce mai mult timp discutând despre problema vaccinării cu pacienţii lor.
SECRETELE oamenilor care arată mai TINERI decât sunt în realitate
Care sunt zodiile care trec UȘOR peste o despărţire
Remediu FABULOS de sezon: Care sunt bolile de care scapi dacă mănânci cireşe
Majoritatea părinţilor pur şi simplu vor să ştie că vaccinarea este ceva pur şi simplu recomandat de medic. Astfel, echipa profesorului Brewer a creat o abordare a anunţului preemptiv, unde medicul pur şi simplu îl anunţă pe părinte când este timpul pentru următorul vaccin, normalizând astfel procesul.
Desigur, la nivelul sistemului există şi probleme. registrele de evidență a imunizărilor sunt de multe ori incomplete sau neactualizate. Ceea ce înseamnă că, deşi o metodă eficientă este trimiterea de anunţuri părinţilor privind data „următorului vaccin”, acest lucru este dificil de realizat din cauza registrelor ce conțin erori. De asemenea, unele vaccinuri trebuie făcute într-o nouă rundă la 6 sau 12 luni, dar sistemele de programare nici măcar nu se extind atât de mult în viitor. Practic, „din cauza varietăţii sistemelor tehnologice folosite în şcoli, cabinete medicale şi guverne, interoperabilitatea nu este un lucru perfect stabilit încă – sistemele nu pot toate să „discute” între ele… încă.”
Între timp, între furnizori și sisteme sunt societățile de asigurări de sănătate, care au, de asemenea, un interes în menținerea ratelor ridicate de vaccinare și imunitate.
Cathryn Donaldson, director de Comunicare şi afaceri publice de la America’s Health Insurance Plans spune că imunizarea populaţiei în Statele Unite este una din cele mai pozitive metode economice de a preveni boala.
Pentru a crește rata vaccinărilor, unele case de asigurări de sănătate oferă bonsuri doctorilor şi altor cadre medicale. În unele cazuri, metoda aceasta are ca efect creșterea ratei de vaccinare, iar în altele nu. Surprinzător, dacă te gândești că, fiind vorba de bani, astfel de măsuri ar trebui să aibă un impact mai mare….
AUSTRALIA
În Australia, politica „ No Jab, No Pay” conţine atât motivaţii financiare pozitive, cât şi negative.
Dr. Tony Bartone, vice preşedinte al Australian Medical Association afirmă că, în primul rând pacienţilor cu un venit scăzut li se oferă o reducere la impozitul pe salariu atunci când îşi vaccinează copii. De când această politică a fost adoptată, în ianuarie 2016, mai mult de 210.000 familii s-au asigurat că îndeplinesc cerinţele de imunizare.
La fel ca în Statele Unite, în Australia, numai copiilor cu dovadă de imunizare li se permite intrarea în şcoli şi grădiniţe.
Bartone explică și existenţa a unui procent mic de 1-2% care refuză vaccinurile din cauza informaţiilor greşite primite despre vaccinuri din partea unor grupuri de lobby. Problema aceasta se dezvoltă pentru că persoanele nevaccinate sau care nu-şi vaccinează copii tind să se grupeze în grupuri compacte în anumite locuri. Acest fenomen poate reduce imunitatea de grup în locul respectiv. Bartone atrage atenția asupra faptului că aceste grupări pot duce la mici epidemii.
CANADA
În Canada, aproape 85% din copiii sunt vaccinaţi, în timp ce mai puţin din 2% din părinţi sunt împotriva vaccinării. Restul copiilor în principiu nu au efectuat 1-2 doze sau 1-2 vaccinuri, în medie. Canada nu are un registru naţional de imunizare şi nivelurile de vaccinare variază de la regiune la regiune, ceea ce sugerează că procentul de copii vaccinaţi ar putea fi mai mare.
Eve Dube de la Institutul de Sănătate Publică din Quebec spune că nu toate vaccinurile sau dozele neefectuate sunt din cauza refuzului părinţilor, ci şi din cauza dificultăţii de a găsi respectivul vaccin. Ce ajută este programarea vaccinurilor ca parte din vizita de rutină la cabinetul medical. Ea susține că eficiența campaniilor de informare în privinţa vaccinurilor nu este foarte mare. Deşi campaniile sunt bune pentru suportul provaccinare, nu sunt de ajuns pentru a convinge părinţii ce sunt deja împotrivă.
Pedepse financiare de genul celor care există în Australia nu există în Canada şi ar fi din punct de vedere legislativ prea greu de implementat.
Bartone spune că deşi aceşti 2-3% din copii pot fi protejaţi de către restul comunităţii vaccinate, adevărata problema este că persoanele anti-vaccinare tind să se adune în grupuri compacte. „ A costat foarte mulţi bani şi multe vieţi ca să ajungem la o imunitate de grup bine stabilită împotriva bolilor prevenibile. Pierderea acestei imunităţi de grup anulează tot efortul făcut înainte. Vaccinarea copiiilor pare să fie o problema complexă. Deşi dovezile ştiinţifice pro-vaccin sunt clare, nu este clar cum ar trebui abordat refuzul vaccinurilor.„ continuă ea.
____________________
SUCCESE ŞI PROVOCĂRI
Statisticile prezentate de WHO sunt optimiste: „Vaccinarea globală se păstrează în principiu stabilă; cu toate acestea, este de remarcat faptul că, deşi decesele provocate de pojar au scăzut cu 79% între 2000 şi 2015, încă mor aproximativ 400 de copii de pojar în fiecare zi.”
Acest lucru se întâmplă preponderent în Africa unde ratele de infecţii cu pojar sunt crescute – cum ar fi în Guinea unde numai anul acesta până pe 23 mai au fost raportate 3.468 de cazuri de pojar.
15 GREȘELI tipice pe care le facem când spălăm haine
Ce ne transmit PICIOARELE despre sănătatea noastră?
Dureri de dinți, de burtică sau răceală? LINIȘTEȘTE-ȚI bebelușul prin MASAJ / ZONE & AFECȚIUNI
Lahey explică de unde vine lipsa de frică de pojar, rubeolă, oreion şi poliomielita: „Nu le vedem atât de des şi atunci ni se pare că micul inconvenient de a face o programare, costul şi riscul foarte scăzut de altfel de complicaţii nu merită. Dar oamenii din regiuni cu epidemii sau care au avut cazuri ale bolii în familie, s-ar uita la persoanele anti-vaccinare, ar da din cap, şi ar spune: „Oare ce-ţi trece ţie prin minte de refuzi vaccinurile?”
